- Home
- Opinii
- Visul unei nopți de vară
Florentina Tone Jurnalist
Visul unei nopți de vară
Festivalul George Enescu 1 live Publicat: 02.09.2025 13:32
Ultima noapte de vară, căci 31 august din calendarul Festivalului Enescu i-a adus pe scena Sălii Palatului, în pragul serii, pe pianistul în vogă Seong-Jin Cho alături de Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia din Roma, dirijată de Daniel Harding, ce întâmplare miraculoasă, și, în miez de noapte, la Ateneul Român, un duo fantastic: soprana Asmik Grigorian și pianistul Lukas Geniušas, o preumblare prin cânturi și povești rusești, dar și enesciene, veți vedea.
Foto: Andrada Pavel / George Enescu Festival
Ce să vrei mai mult de-atât?
(Un affogato cu înghețată fior di latte, între concerte, în Bucureștiul care zumzăie nocturn, ca să-ți priască întâlnirile muzicale și să-l temporizezi o idee pe Moș Ene).
Căci lucrurile stau așa: în weekend, Festivalul Enescu propune programe-maraton – și depinde de fiecare meloman dacă vrea să alerge toată cursa (e dificil, e dificil!) sau face doar un semi-maraton sau chiar doar cursa de 10 km.
Programul zilei de 31 august, spre exemplificare: la 11:00, Orchestra Simfonietta, la Teatrul Odeon, în seria Concerte pentru Familii și Copii; tot la 11:00, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă a României, program cu violoncel, Valentin Răduțiu, și pian, Per Rundberg, în seria Enescu 70 (70 de ani de la trecerea în neființă).
La ora 13:00, la Sala Radio, Sinfonia Varsovia, în seria Aniversări; la 16:30, la Ateneul Român, Orchestra de Cameră din Lausanne, cu Renaud Capuçon în postură de violonist şi dirijor, în seria mult gustată de public Concertele de la Ateneu.
Enescu pe înţelesul copiilor, la Teatrul Odeon. Foto: Maria Gîndac / George Enescu Festival Orchestra de Cameră din Lausanne, la Ateneul Român. Foto: Anca Arambaşa / George Enescu Festival
Seara, la Sala Palatului, la 19:30, cum vă spuneam, un festin: Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia, cu pianistul coreean Seong-Jin Cho, care cântă Concertul nr. 1 în do major de Beethoven, înlocuind pe Martha Argerich, iar la Ateneu un Concert de la Miezul Nopții de nopți mari: Asmik Grigorian și Lukas Geniušas.
Poftim, alege dacă poți!
Și sus-semnata a ales concertele de seara – că atât putea, şi-a evaluat nivelul de energie – dar îi felicită energic pe cei care au decis să-și petreacă toată duminica în Festival, cu siguranță nu vor fi regretat. Cum nu regret nici eu alegerea – dimpotrivă.
Seong-Jin Cho în Festivalul Enescu. Foto: Cristina Tănase / George Enescu Festival
Pianistul coreean e una dintre revelațiile momentului, câștigător de Concurs Internațional Chopin (2015), locul III la Concursul Internaţional Ceaikovski (2011), cu agenda plină pentru următorii trei ani – așadar, ce fericită întâmplare c-a putut fi convins să intre, neașteptat, în programul de anul acesta al Festivalului Enescu.
Poate că va fi contat într-o proporţie semnificativă că Festivalul are loc în țara lui Radu Lupu, unul dintre pianiștii idolatrizați de coreean, într-atât încât Seong-Jin Cho avea, la un moment dat în istoria sa muzicală, drept screensaver pe telefon o imagine a lui Radu Lupu.
(E un interviu minunat aici care reconstituie în detaliu, în straturi și foițe, întâlnirea lui Seong-Jin Cho cu Radu Lupu, vizitele la Lausanne, sfaturile maestrului și ale soției, care l-au primit ca în familie, calmul pe care l-a adus telefonul lui Radu Lupu în timpul Concursului Chopin, când se vedea paralizat de emoţie, „De îndată ce Lupu mi-a urat succes, m-am liniştit”. Radu Lupu, acela pe care pianistul coreean îl descria drept posesor al „supremei muzicalităţi”).
Aşa că nu e deloc o întâmplare că sunetul său aduce atât de mult cu interpretările magice, catifelate ale lui Radu Lupu.
Așa aș descrie eu Beethovenul nr. 1 cântat de Seong-Jin Cho la Bucureşti, cu Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia din Roma: catifea.
Un abur luminos, o nostalgie – și un pianist serios, în costum, cu mâini care plutesc deasupra clapelor în momentele de pauză, cu degete neverosimil de agile, care şi-au însuşit concertul până la ultima notă şi cunosc bine drumul către inima ascultătorilor.
O magie, un sunet jucăuș și fin, de parcă ți-ai trece mâna peste o bucată de catifea și ți s-ar înfiora buricele degetelor.
Foto: Petrică Tănase / George Enescu Festival
Și un concert de Beethoven care, da, sună de parc-ar fi Mozart, pentru că aşa e, asimilând influenţele lui Mozart şi Haydn, îmbibat de finețe și muzicalitate.
Vezi toate știrile de pe visul nopți vară
Vezi articol complet la: Adevarul