• Home
• Știri Externe
• Rusia
• „Suntem fasciști până în măduva oaselor”. Memoriile activistei ruse Maria Aliohina, membră Pussy Riot, o radiografie a Rusiei contemporane

„Suntem fasciști până în măduva oaselor”. Memoriile activistei ruse Maria Aliohina, membră Pussy Riot, o radiografie a Rusiei contemporane

1 live Publicat: 23.12.2025 05:10

În decembrie 2013, după ce a ispășit pedeapsa pentru „huliganism motivat de ură religioasă”, activista politică rusă Maria Aliohina observa că ea și colegele sale din trupa punk Pussy Riot „au ajuns într-o altă țară”. În exterior, Rusia dorea să proiecteze imaginea unei puteri globale serioase, de la Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, la aparițiile publice ale Kremlinului. Realitatea, însă, era cu totul diferită: doar câteva luni mai târziu, Rusia începea războiul împotriva Ucrainei, anexând Peninsula Crimeea și declanșând lupte sângeroase în Donețk și Lugansk.

Activista politică rusă Maria Aliohina/FOTO:X

Pe măsură ce soldații ruși comiteau violențe în străinătate, societatea rusă se cufunda tot mai adânc într-un întuneric intern: „Autoritățile dau undă verde pentru crearea violenței în propria țară. Numărul grupurilor neonaziste crește. Gopnici cu panglici Sf. Gheorghe, autoproclamați patrioți, atacă și bat pe oricine nu se încadrează în noul patriotism”, notează Aliohina.

Cartea sa, Political Girl: Life and Fate in Russia, acoperă perioada de la eliberarea sa din închisoare până la fuga din Rusia în primăvara lui 2022, suprapunându-se cu unele dintre cele mai întunecate momente din istoria recentă a țării: asasinarea liderului de opoziție Boris Nemțov, doborârea zborului Malaysia Airlines 17 deasupra Ucrainei de Est și otrăvirea lui Aleksei Navalnîi. Aceste episoade nu sunt puncte culminante dramatice, ci marcaje recurente ale unei societăți care alunecă în represiune.

Cartea evită efectele dramatice artificiale. Lecturată în succesiune, acumularea evenimentelor dezvăluie nu doar violența politică din Rusia contemporană, ci și modul în care excepționalul devine cotidian — iar catastrofa, repetată de suficiente ori, își pierde capacitatea de a șoca.

Societatea rusă rămâne complice la ororile care au urmat

Spre deosebire de multe lucrări ale exilaților ruși, deseori polemice sau fragmentate, Aliohina impresionează prin claritatea judecății. Ea nu evită problema vinovăției colective a societății ruse pentru război. Insistă asupra a două adevăruri incomode: a făcut tot ce a putut pentru a schimba țara, în ciuda costurilor personale, și că societatea rusă rămâne complice la ororile care au urmat. Forța morală a cărții constă tocmai în refuzul de a transforma rezistența individuală într-o exonerare colectivă.

„Îmi este frică să spun cu voce tare cel mai important lucru — un verdict”, scrie Aliohina despre masacrul de la Bucea. „Este un verdict asupra tuturor. Nu sunt sigură că Rusia are dreptul să existe după asta.”

Horrorul crimelor de război ruse în Ucraina este accentuat de acceptarea rapidă a conflictului de către o parte a societății ruse, mulți justificând acțiunile lui Vladimir Putin. Războiul nu este doar o armă de agresiune externă, ci și un instrument intern pentru consolidarea loialității și suprimarea disidenței. Aliohina denunță fără menajamente: „Amortire. Suntem fasciști până în măduva oaselor.”

O parte semnificativă a cărții este dedicată documentării crimelor Rusiei în Ucraina, dar și altor nedreptăți, precum persecuția tătarilor din Crimeea sau represiunile susținute de Kremlin în Belarus. Alyokhina descrie cu minuțiozitate acțiunile Pussy Riot, atât în Rusia, cât și în străinătate, pentru eliberarea deținuților politici, printre care regizorul ucrainean Oleh Sentsov.

Vezi mai multe știri aici

Un mesaj central al cărții este: critica propriului stat poate fi cea mai profundă formă de iubire pentru el. În timp ce autoritățile rusofile etichetează disidenții drept „trădători”, acțiunile Mariei Aliohina arată că speranța unei societăți mai juste depinde de confruntarea structurilor autoritare care blochează reformele.

„Nimic nu s-a schimbat. Am stat după gratii, am ieșit și nimic nu s-a schimbat”

Cartea surprinde și prețul moral al disidenței, mai ales într-un context de război pe scară largă, când exprimarea unei opinii critice devine periculoasă la un nivel fără precedent. În astfel de condiții, închisoarea apare ca „singurul lucru onest” de făcut. Sacrificiile, însă, adesea nu schimbă mare lucru: „Nimic nu s-a schimbat. Am stat după gratii, am ieșit și nimic nu s-a schimbat.”

Vezi resurse educaționale aici

Întâlnirile repetate cu Centrul E, agenția guvernamentală pentru combaterea „extremismului”, dezvăluie mecanismele unei mașinării autoritare în Rusia. „Extremismul” înseamnă, de fapt, libertatea de exprimare, de întrunire și gândirea independentă.

Încercările de a traversa granița în primăvara lui 2022, după arestul la domiciliu, sunt kafkiene: tensiunea crește cu fiecare tentativă, iar cititorul rămâne în suspans, incert dacă Aliohina va reuși să scape de sistemul penitenciar rus.

Political Girl nu este doar o carte de memorii. Este o condamnare tăioasă a corupției morale și politice care traversează Rusia contemporană, arătând atât vina celor aflați la putere, cât și a celor care aleg să închidă ochii. Aliohina arată clar cât de adânc s-a înrădăcinat autoritarismul și ce cost uriaș implică rezistența. Cartea rămâne, în același timp, mărturia curajului personal și a eșecului colectiv, un apel la conștientizarea realității pe care mulți aleg să o ignore.

Citește mai multe despre: rusiapussy riot

---

Vezi articol complet la: Adevarul