Sateliții vulnerabili care ghidează lumea și războaiele

Mulți oameni nu își dau seama că GPS — Sistemul Global de Poziționare al SUA — este doar o parte dintr-o familie mai largă cunoscută sub numele de sisteme globale de navigație prin satelit (GNSS). Patru sisteme globale de sateliți orbitează în jurul Pământului. Acestea ghidează avioane, nave, mașini și camioane, sau turiști care caută un loc unde să mănânce. Dar ele joacă, de asemenea, un rol central în război.

Cum funcționează navigația prin satelit

În esență, navigația prin satelit este o chestiune de timp. Sateliții GNSS poartă ceasuri atomice extrem de precise și transmit constant două informații cheie: poziția lor exactă pe orbită și momentul exact în care semnalul a fost trimis. Între timp, pe Pământ, receptoarele — cum ar fi smartphone-ul, mașina sau trotinetele dvs., sau un avion sau o navă — captează aceste semnale pentru a-și determina poziția exactă.

Receptoarele fac acest lucru cu semnale de la patru sateliți, furnizând date despre latitudine, longitudine și altitudine — plus unul pentru a netezi orice erori de sincronizare. Tehnologia GNSS este extrem de precisă și rapidă. Este profund integrată în viața de zi cu zi. Dar vine și cu o fragilitate ascunsă.

„Semnalele de la sistemele globale de navigație prin satelit sunt destul de vulnerabile”, a declarat pentru DW Dana Goward, președintele Fundației pentru Navigație și Sincronizare Reziliente din SUA. „Sunt excepțional de slabe — ceea ce înseamnă că orice zgomot radio aproape de frecvența lor, accidental sau rău intenționat, poate interfera cu recepția”, a spus Goward. „Sunt convins că există oameni în fiecare guvern care înțeleg problema. Provocarea este să determinăm conducerea să înțeleagă și să acționeze pentru a reduce riscul.”

Cele patru puteri globale de navigație: SUA, Rusia, Europa, China

Primele două sisteme globale de navigație au fost dezvoltate în anii 1970, în timpul Războiului Rece dintre SUA și fosta Uniune Sovietică. SUA au dezvoltat GPS, care a devenit prima rețea de navigație prin satelit care a atins o acoperire globală completă. Este cel mai utilizat sistem de navigație din lume. Aproximativ în același timp, Rusia sovietică a dezvoltat GLONASS.

Apoi, când la începutul anilor 2000 Uniunea Europeană a decis că a se baza exclusiv pe GPS lăsa Europa prea dependentă de infrastructura strategică a SUA, aceasta a început să construiască Galileo. Sistemul BeiDou al Chinei este cel mai nou dintre cele patru rețele. Ca și în Europa, planificatorii militari chinezi au dorit să reducă dependența de GPS-ul american.

Cele patru sisteme sunt foarte asemănătoare și au „dublă utilizare” — concepute pentru scopuri civile și militare. „GPS, GLONASS și Galileo folosesc toate orbite foarte similare, cu un număr similar de sateliți la aproximativ 19.000 până la 23.000 de kilometri altitudine”, a declarat Malcolm Macdonald, profesor de inginerie satelitară la Universitatea Strathclyde din Glasgow, Scoția. „BeiDou își augmentează sistemul cu orbite de altitudine mai mare pentru a sprijini acoperirea locală asupra Asiei.”

Fiecare sistem poate transmite către orice punct de pe Pământ în orice moment, chiar dacă este la fel de mic ca ceasul dvs. de mână. „Majoritatea dispozitivelor vor folosi constelații multiple de sateliți. Depinde de dispozitiv, de exemplu, propriul meu ceas inteligent poate folosi GPS și GLONASS, și pot să-i spun să folosească fie unul, fie ambele.”

Japonia și India dețin și operează sisteme similare, dar ale lor nu acoperă întreaga planetă. Ele furnizează doar date de navigație regională.

Vezi știrea înrudită: Ursula von der Leyen, ținta unui atac cibernetic al Rusiei. Avionul în care se afla liderul UE a aterizat în Bulgaria folosind hărți pe hârtie, după ce serviciul GPS s-a oprit

Cum sunt utilizate sistemele globale de navigație în război

În mod crescând, forțele armate depind de navigația prin satelit pentru logistică, cartografiere și planificare operațională. Acestea sunt folosite pentru a ghida armele, inclusiv rachetele de croazieră și așa-numitele bombe inteligente. Militarii folosesc, de asemenea, sateliți de navigație pentru a controla dronele. Dar acest lucru a transformat sateliții înșiși în ținte.

În conflicte, cum ar fi războiul Rusia-Ucraina, ambele părți au folosit tactici de război electronic, precum „brouillage” (jamming), interferând cu semnalele de navigație prin satelit pentru a perturba transmisia lor, și „falsificare” (spoofing), înșelând sistemele bazate pe GPS de la sol.

Falsificarea este mai dificilă decât brouillage-ul, dar oferă oportunitatea de a deruta cealaltă parte. „Sistemul dvs. de navigație poate spune că vă deplasați cu 400 de noduri și părăsiți aeroportul Helsinki, când în realitate vă aflați într-o mașină care circulă cu 120 de kilometri pe oră în afara Berlinului”, a spus Thomas Withington, analist de război electronic la Royal United Services Institute din Marea Britanie.

Tehnica ar putea fi folosită pentru a ascunde locația, de exemplu, a unei flote în umbră rusești care încearcă să tranziteze o anumită regiune și să rămână nedetectată. „A fost folosită și pentru a injecta erori mici în locația unei nave pe măsură ce tranzitează Strâmtoarea Hormuz, ceea ce face ca acea navă să intre din greșeală în apele teritoriale ale unei țări, permițând acelei țări să o abordeze și să o forțeze la țărm pentru intrare ilegală”, a spus Macdonald.

Goward a declarat că aceasta este potențial o amenințare mai mare pentru Europa și SUA decât pentru Rusia și China, deoarece în timp ce Rusia și China au „sisteme terestre interne pentru a completa și susține GNSS, Occidentul nu are.”

Și lucrul „frustrant” este că nu există o singură tehnologie care să neutralizeze eficient problema cauzată de perturbarea GNSS, a spus Withington. Au existat încercări de a dezvolta alternative tehnologice la GNSS. Dar deocamdată, a spus Withington, una dintre opțiunile „cele mai oportune” în război este „pur și simplu să vânezi dispozitivul de brouillage și să-l distrugi.”