O vilă cu piscină, grădină privată și finisaje de top, într-unul dintre cele mai căutate cartiere rezidențiale din București. Prețul de închiriere? 900 de euro pe lună. Prețul real al pieței pentru aceeași proprietate? Minimum 4.000 de euro.
Aceasta este realitatea din portofoliul RAAPPS — regia autonomă ce administrează patrimoniul de protocol al statului român. Și da, diferența o plătim noi toți.
Vile demne de reviste de arhitectură, la prețuri de acum douăzeci de ani
Nu vorbim de apartamente modeste sau de case la periferie. Proprietățile în discuție sunt construcții impozante, cu etaje, curți generoase, uneori bazine de înot și spații verzi îngrijite cu atenție. Zone exclusiviste, cartiere unde proprietarii privați obțin fără efort chirii de 3.000, 4.000 sau chiar 5.000 de euro lunar.
Și totuși, statul le scoate la 900 de euro.
Ce arată imaginile din interior
Parchet de calitate superioară. Tavane înalte. Ferestre mari, lumină naturală abundentă. Terase și verande care ar face invidia oricărui chiriaș obișnuit. Nu este o locuință — este un privilegiu ambalat în act administrativ.
Ceea ce puțini știu este că unele dintre aceste proprietăți stau ani de zile cu aceleași chirii înghețate, departe de realitatea pieței. Contractele nu expiră. Se prelungesc tacit. Prețul rămâne neschimbat.
Cine are acces la această ofertă imposibilă
Ei bine, RAAPPS funcționează sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului. Proprietățile sunt destinate, oficial, „protocolului de stat” — adică activităților oficiale, cazării demnitarilor sau facilităților diplomatice. Frumos în teorie.
În practică, lista chiriașilor rămâne opacă. Contractele nu sunt publice. Condițiile de atribuire — necunoscute publicului larg. Se știe că printre beneficiari se numără și persoane fizice care ocupă aceste vile în baza unor înțelegeri cu totul avantajoase față de orice standard al pieței.
Un portofoliu de sute de milioane de euro, gestionat fără transparență
RAAPPS deține în portofoliu proprietăți evaluate, în total, la sute de milioane de euro. Vile, clădiri, terenuri. Toate sunt bunuri ale statului român — adică ale tuturor cetățenilor.
Gestionarea lor ar trebui să maximizeze venitul la bugetul public. Nu să ofere chirii-chilipir unor beneficiari selectați după criterii neclare.
Diferența de 3.100 de euro: cine o suportă, de fapt
Calculul este simplu și dureros. Dacă o singură vilă ar fi închiriată la prețul pieței — 4.000 de euro — față de prețul actual de 900 de euro, statul ar câștiga în plus 3.100 de euro lunar. Anual: aproape 37.000 de euro, doar de la o singură proprietate.
Înmulțiți cu zeci sau sute de proprietăți similare și cu decenii de contracte prelungite tacit, suma devine colosală.
De unde se fac economii în sănătate? De unde se taie din educație sau infrastructură? Răspunsul nu se găsește departe de astfel de situații.
Nu este prima dată când statul român este prins că gestionează prost bunuri publice. O investigație recentă a descoperit 860 de fraude în sistemul de pensii, semn că fenomenul abuzului cu bani publici traversează mai multe instituții.
Presiunea pentru transparență crește, răbdarea publică — nu
Imaginile cu vilele și comparația brutală de prețuri au declanșat un val de indignare. Rețelele sociale fierb. Comentariile sunt tranșante. Întrebările, perfect legitime.
De ce nu se publică lista completă a beneficiarilor? De ce chiriile nu sunt actualizate la nivelul pieței? Cine a semnat aceste contracte și cine le prelungește?
Opoziția politică a cerut deja clarificări. Organizații civice solicită acces la documente. RAAPPS, deocamdată, tace.
Și vilele rămân ocupate. La 900 de euro pe lună. Într-o țară în care un chiriaș obișnuit plătește jumătate din salariu pentru un apartament cu două camere, undeva la bloc, la capătul orașului.
Există un cuvânt pentru asta: privilegiu instituționalizat.