Actualitate miercuri, 2 iulie 2025, 17:52
Un soldat ucrainean povestește despre ritualul sordid al rușilor: „Oamenii nu fac așa ceva. Sunt creaturi ale iadului”
HotNews.ro Share
Soldați ucraineni care s-au predat la Mariupol în mai 2022, fotografiați după ce au fost urcați în autobuze pentru a fi duși la închisoarea Olenivka, FOTO: V Ictor / Xinhua News / Profimedia
Luat prizonier de ruși în 2022, Igor a trăit un adevărat iad în închisorile rusești. Bătut zilnic, a rămas cu sechele grave după cele șapte luni de detenție. „Există ceva mult mai rău decât tortura”, povestește el, citat de La Libre.
După ce a fost transferat între 12 centre de detenție rusești, Igor Platonov afirmă fără nicio urmă de îndoială: „Nu voi mai fi niciodată același”. Eliberat la sfârșitul lui noiembrie 2022, soldatul ucrainean a găsit puterea să vorbească abia acum despre calvarul trăit, într-un interviu amplu acordat ziarului olandez AD.
Totul a început în orașul Mariupol, după o bătălie sângeroasă, când Igor a fost capturat în 2022. În momentul în care s-a predat, încă mai spera că rușii vor respecta Convenția de la Geneva privind prizonierii de război. Primele sale impresii l-au liniștit. Soldații inamici păreau înțelegători. I-au oferit chiar o țigară. Însă Igor a fost repede dezamăgit.
Odată urcat în autobuzul care urma să-l ducă spre închisoarea unde avea să fie încarcerat, a fost deposedat de toate obiectele de valoare.
„Au luat tot: aur, cruciulițe, verighete. A fost foarte umilitor. Ne-au dus la infama închisoare Olenivka, lângă orașul Donețk. „Acolo a trebuit să ne dezbrăcăm complet și să suportăm o percheziție corporală integrală”, a povestit el pentru jurnaliștii de la AD.
Tortura? „Ăsta nu e cel mai rău”, spune soldatul ucrainean
Deși i s-a dat impresia că va fi eliberat rapid în cadrul unui schimb de prizonieri, Igor a povestit că și-a dat seama repede că nu se va întâmpla asta. Transportat din închisoare în închisoare, călătoriile aveau loc întotdeauna în aceleași condiții: cu ochii legați „atât de strâns” cu bandă adezivă încât îi provoca migrene îngrozitoare, mâinile legate la spate și aruncat în spatele unui camion „ca vitele”.
Ajuns la destinație, situația se agrava. „Nu știi ce ți se întâmplă. Cazi la pământ și ești bătut imediat”, a relatat el. „Te lovesc cu bâte, patul puștii, bastoane și îți strigă să mergi aplecat, dar nu știi încotro. Durerea este insuportabilă. Dacă cazi, te bat și mai rău. Cei care rămân la pământ sunt bătuți până la moarte”.
Totul face parte, de fapt, dintr-un ritual rusesc numit „priyomka”, despre care Biroul raportorului special al ONU pentru drepturile omului afirmă că este caracterizat prin bătăi crude prelungite.
Igor spune că a trăit acest ritual de fiecare dată când a fost adus într-un nou centru de detenție.
De altfel, a rămas cu numeroase sechele. „Mi-am pierdut toți dinții”, exemplifică el. Printre rănile suferite se numără unele la vertebre, coaste, maxilar și piciorul drept, toate fracturate.
Dar, pentru el, asta nu e cel mai rău. Acea durere fizică pălește în comparație cu umilințele la care sunt supuși zilnic prizonierii. Sunt obligați să imite cotcodăciturile unei găini, să cânte cântece pentru amuzamentul paznicilor, să alerge goi, în șir indian.
„La Kursk, trebuia să dansăm pentru a distra gardienii. Toți, inclusiv răniții. Cei care cădeau erau bătuți cu bestialitate. Acolo am fost bătut groaznic”, continuă el în interviul acordat jurnaliștilor AD, menționând și faptul că a fost ras de mai multe ori cu brutalitate, ajungându-se chiar să i se smulgă bucăți de piele.
Paznicii ruși, descriși drept „creaturi ale iadului”
După toate acestea, urmează interogatoriile. Și acolo este torturat. În plus, este conectat la un detector de minciuni. „Un moment extrem de stresant”, spune Igor.
După șapte luni de această viață de coșmar, i se spune că va fi eliberat. Nu crede. I s-a mai spus asta de multe ori, doar pentru a-i da speranțe false și a-i face detenția și mai grea. Dar când observă că violențele devin mai rare, începe să creadă că poate e adevărat. Rușii par să încerce să șteargă urmele relelor tratamente repetate. Începe să vadă luminița de la capătul tunelului. Speră totuși să nu se înșele.
La sfârșitul lunii noiembrie 2022, vine în sfârșit eliberarea. Are loc schimbul de prizonieri. Igor este liber. Deși își recapătă viața de dinainte, nu mai reușește să se comporte ca înainte și povestește că nu mai poate avea încredere în oameni. Mai mult, ura pe care o simte față de torționarii săi îl macină profund:
„Nu sunt oameni. Oamenii nu fac așa ceva. Sunt creaturi ale iadului.”
Sursa: HotNews
