- Home
- Economie
- Val de greve în administrație, educație și justiție. Ce se ascunde în spatele protestelor și cât de sănătoase sunt acestea pentru societate
Val de greve în administrație, educație și justiție. Ce se ascunde în spatele protestelor și cât de sănătoase sunt acestea pentru societate
Bianca Dobrescu 1 live Publicat: 01.09.2025 22:58
Mai multe primării și-au suspendat activitatea, o parte dintre instanțe și-au oprit ședințele de judecată, iar profesorii ies în stradă. Se blochează România? E o formă legitimă de protest sau doar o frână pentru societate?
Protest FSLI la Ministerul Educatiei, 13 august 2025. Inquam Photos / Mălina Norocea
Valul de proteste din ultimele săptămâni de la primării la magistrați și profesori, ridică întrebări esențiale: se blochează țara prin asemenea greve? Este în regulă această formă de protest având în vedere criza economică în care ne aflăm? Pe cine ajută și pe cine afectează grevele din instituțiile publice?
„Ce vor face oare primarii, magistrații și ceilalți protestatari când România va ajunge în mâinile FMI? Vor continua să susțină că tăierile de cheltuieli sunt absurde și că economia are de unde să producă banii necesari pentru creșterea salariilor și celelalte beneficii? O întrebare la care sperăm să nu fim nevoiți să aflăm răspunsul. Altfel spus, să nu fim nevoiți să apelăm la un acord cu FMI, situație în care cu siguranță măsurile de austeritate vor fi chiar mai dure decât cele anunțate de Guvernul Bolojan”, declară pentru Adevărul, Adrian Negrescu, analist economic.
FMI va tăia ca la precedenta criză, cu toporul
Din păcate, adaugă el, pare că mulți continuă să trăiască într-o realitate paralelă în care continuă să curgă lapte și miere după modelul brevetat de foștii premieri Nicu&Marcel. „Timp de ani de zile le-a fost indusă ideea că economia duduie, că salariile nu pot decât să crească și că este absolut esențial să ajungem la câștigurile salariale din Occident. Vestea proastă este că era doar o himeră, cu iz electoral, și că toate creșterile salariale, de pensii și alte beneficii au fost făcute din împrumuturi, nu din banii strânși din taxe și impozite”, explică specialistul.
În opinia sa, realitatea bugetară confirmă că ne adâncim într-o criză fără precedent în istoria recentă. „Dovadă datele de la Ministerul Finanțelor care arată că, în loc să strângă cureaua, statul continuă să cheltuiască și mai mult, peste nivelul veniturilor, astfel că deficitul bugetar după primele 7 luni a crescut față de anul trecut cu 5 miliarde de lei, la peste 4%. În acest ritm, vom bate lejer recordul negativ din 2024, iar efectele vor fi catastrofale. Dacă nu vom stopa cheltuielile deșănțate ale statului, riscul de a ajunge la mâna FMI devine unul inevitabil, așa cum de altfel anticipam încă de acum 2 ani”, avertizează analistul.
Creșterile de taxe nu vor fi de ajuns, iar FMI va tăia ca la precedenta criză, cu toporul, crede el. „25 sau 30% din salariile bugetarilor, înghețarea tuturor investițiilor, TVA la 24 sau 27%, taxe mai mari pe consum, proprietăți și venituri (un impozit pe salariu de 20 la sută nu este exclus). Oamenii au dreptul să protesteze. Este de înțeles, până la urmă, această reticență la austeritate. Împinși la spate de nevoi, de perspectiva unei reduceri de venituri într-o perioadă inflaționistă, este normal ca oamenii să se revolte. Există însă alte soluții? Altfel spus, cum putem rezolva rapid grava problemă bugetară altfel decât prin măsuri de austeritate? Au liderii lor sindicali idei și variante menite să găsească banii necesari pentru a le proteja veniturile?”, atrage atenția Adrian Negrescu.
Conform spuselor sale, dincolo de proteste, de inegalități, de frustrările normale ale oamenilor legate de problema pensiilor speciale, de veniturile incredibile ale aristocrației bugetare, realitatea financiară este una dură. „Statul român a ajuns la fundul sacului, trăim din împrumuturi și riscăm un faliment național de proporții. Oare când o să ne trezim la realitate, când vom înțelege că viața noastră nu mai are cum să fie la fel? Poate peste 3-4 ani vom reveni la normal, vom vedea scăderi de taxe, vom asista la creșteri de salarii, de pensii etc. Până atunci însă suntem în criză, în recesiune. Iar asta înseamnă, din păcate, sacrificii”, completează Adrian Negrescu.
Avocat: „Fiecare cetățean are dreptul să își exprime nemulțumirea față de măsurile care îl afectează”
La rândul său, avocatul Denis Jignea arată că blocarea unor servicii publice esențiale, prin greve simultane în administrație, educație sau justiție, „poate produce efecte semnificative asupra societății în ansamblu, afectând direct viața fiecărui cetățean”.
Legislația română stabilește clar că anumite categorii profesionale, de exemplu: judecători, procurori, polițiști, cadre militare, personal medical de urgență sau angajați din transporturi și energie au restricții privind formele de protest.
„Ca principiu însă, fiecare cetățean are dreptul să își exprime nemulțumirea față de măsurile care îl afectează”, subliniază Jignea.
În cazul magistraților, legea interzice declararea grevei, dar avocatul arată că rămâne discutabil dacă alte forme de protest, precum suspendarea activității în instanțe, pot fi considerate nelegale. „Nu se poate ignora faptul că bunul mers al activității judiciare și independența magistraților depind și de conținutul economic al drepturilor salariale și de altă natură acordate acestora”, afirmă el.
Dreptul la protest și drepturile celorlalți
O întrebare esențială este dacă protestele urmăresc un dialog constructiv sau doar mediatizarea unei percepții de nedreptate.
„Sistarea serviciilor publice afectează direct și drepturile fundamentale ale multor cetățeni. Așa cum un principiu fundamental de drept afirmă că exercitarea unui drept trebuie să se facă fără a leza drepturile altora, este dificil de stabilit, în contextul actual, limita dintre dreptul la protest și protecția celorlalți membri ai societății”, explică avocatul.
În opinia sa, este necesară menținerea echilibrului între dreptul la protest și necesitatea de a asigura funcționarea serviciilor publice, în spiritul respectării drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor.
Psiholog: „Prin protest, îți reafirmi valorile, credințele și limitele tale în fața unei realități externe care le încalcă”
Valul de proteste care traversează România nu are doar implicații sociale și economice, ci și psihologice. Psihologul Anca Elena Boalcă explică, din perspectivă psihodinamică, de ce oamenii simt nevoia să iasă în stradă și cum afectează această experiență atât pe participanți, cât și pe cei care rămân spectatori.
„Nevoia de a protesta reprezintă un indicatorul de sănătate psihică al națiunii”, afirmă Boalcă. Ea subliniază că instabilitatea economică și socială funcționează ca un stresor colectiv care reactivează „vechile anxietăți arhaice legate de supraviețuire, siguranță și apartenență”. În termeni psihodinamici, acest lucru se traduce prin slăbirea Ego-ului, partea conștientă a psihicului care menține legătura cu realitatea. „Instabilitatea socială și lipsa de continere epuizează psihicul. În contextul ăsta social, oamenii devin mai predispuși la conectarea cu zona primară a psihicului, la procesele regresive – reacții emoționale mai primitive, copilărești , la proiecție și la scindare: văd lumea în alb-negru, „noi” versus „ei’”, declară ea.
Vezi mai multe știri aici
Psihologul mai arată că în momente de criză se reactivează „traumele narcisice colective”, pentru că o națiune are o „stima de sine” proprie. Crizele economice și politice pot genera sentimente de umilință, de eșec colectiv și de neputință. În plus, apare și pierderea obiectelor de atașament stabile. „Când instituțiile statului: un „părinte” simbolic: sunt percepute ca fiind corupte, slabe sau absente, oamenii se simt abandonați. Asta generează o angoasă de abandon și o nevoie disperată de a se agăța de alte structuri, lideri carismatici, grupuri de protest, comunități online, diferite cauze.”
Pentru cei care aleg să protesteze, ieșitul în stradă are un efect de catharsis psihic. „Protestul permite externalizarea angoasei și furiei interne. Transformă o stare tensionată într-o acțiune vizibilă și măsurabilă, angoasa capătă o voce prin care se exprimă”, spune Boalcă. În același timp, această experiență contribuie la reconstruirea imaginii de sine: „Transferul de la un comportament pasiv spre unul activ repară o parte din rănile narcisiste.”
Cei care privesc din afară trăiesc însă un alt tip de tensiune. Potrivit psihologului, observatorii se confruntă cu un conflict între superego și ego: „Superego-ul spune ‘ar trebui să fiu acolo’, în timp ce ego-ul evaluează riscurile. Acest conflict poate genera sentimente puternice de vină, rușine și auto-depreciere.” Mecanismele de apărare se manifestă prin raționalizare („Nu se schimbă nimic oricum”), identificarea cu agresorul – justificarea pasivității prin adoptarea unei atitudini cinice, asemănătoare autorităților – sau prin formarea reactivă, când persoana dezvoltă un dispreț exagerat față de protestatari tocmai pentru a-și suprima propria dorință de a se alătura lor.
Întrebarea dacă ieșitul în stradă îi face pe oameni să simtă că recapătă controlul asupra vieții lor are, potrivit Ancăi Elena Boalcă, un răspuns clar: „Da, profund, dar într-un mod specific. Transformi o stare pasivă, de victimă, într-o stare activă. Acest lucru este vital pentru sănătatea mintală. Prin protest, îți reafirmi valorile, credințele și limitele tale în fața unei realități externe care le încalcă. E un act de auto-afirmare masivă care contracarează sentimentul de neputință. Strada devine o scenă simbolică unde îți recapți vocea și puterea.”
Antropolog: „Există riscul blocării multor procese administrative”
La rândul său, antropologul Alex Dincovici, lector asociat la SNSPA și Universitatea din București, este de părere că protestele trebuie înțelese și tratate ca parte a unui mecanism democratic necesar: „Protestele ajută pe toată lumea și reprezintă un instrument democratic de dialog și construire a consensului pe care trebuie să îl tratăm așa cum se cuvine”, afirmă Dincovici.
El atrage atenția că România se confruntă din nou cu „o guvernare care vine cu politici de austeritate, create majoritar de la centru, într-o perioadă foarte scurtă, cu consecințe insuficient înțelese asupra unor comunități foarte mari, care riscă să adâncească și mai mult inegalități structurale deja existente și să vulnerabilizeze și mai mult un număr semnificativ de cetățeni”.
În lipsa unor consultări reale și a unor analize solide, protestul devine singura formă prin care oamenii își pot face vocea auzită. „În lipsa unor consultări adecvate de durată cu toți actorii vizați și a unor studii serioase de impact, protestele rămân unul dintre puținele instrumente disponibile pentru ca anumiți actori să își facă auzită vocea”, explică antropologul.
Desigur, recunoaște el, există riscul ca acțiunile colective să ducă la blocaje instituționale. „Într-adevăr, există riscul blocării multor procese administrative și nu numai, esențiale pentru bunul mers al societății, însă este dificil de estimat în acest moment dacă acest risc este mai mare sau mai mic decât riscurile aferente unora dintre măsurile inițiate deja de guvern”, spune Dincovici.
Mesajul său este limpede: protestele nu sunt doar o frână pentru administrație, ci și o oglindă a societății și un canal esențial de dialog între cetățeni și putere.
Sociolog: „Costurile politice ale ignorării cadrelor didactice sunt mici”
La rândul său, sociologul Marius Wamsiedel, de la Duke Kunshan University, explică diferențele de putere dintre categoriile aflate acum în proteste. „Aparent paradoxal, protestul profesorilor, cel mai îndreptățit, are și cele mai mici șanse de reușită. Deși bine organizați sindical, profesorii nu au aceeași putere de negociere cu magistrații sau primarii. Orizontul de gândire al politicienilor este scurt, în vreme ce consecințele grevelor se văd în timp. De aceea, costurile politice ale ignorării cadrelor didactice sunt mici.”
El arată că în comparație cu profesorii, alte categorii au un cuvânt mult mai greu de spus. „Prin greva lor, magistrații pot gripa guvernarea și statul de drept. Primarii controlează rețele clientelare și influențează voturi. De aceea, puterea acestor două categorii sociale este mult mai mare decât aceea a profesorilor.”
Bianca Dobrescu Citește mai multe despre: protestemasuri de austeritatepachetul 2
Vezi articol complet la: Adevarul
