Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) de la Tianjin a reunit lideri de prim-plan și a oferit un prilej de afirmare diplomatică pentru China. Totodată, evenimentul a scos în evidență tensiunile și contradicțiile din cadrul organizației: China își proiectează influența, Rusia își camuflează slăbiciunile, iar India păstrează distanța, scrie Kyiv Post. Organizat în perioada 31 august – 1 septembrie la Tianjin, summitul SCO a fost anunțat drept cea mai amplă reuniune de până acum, un moment-cheie pentru diplomația chineză într-un context global tot mai fragmentat. În timp ce Beijingul se confruntă cu tensiuni comerciale cu Statele Unite și caută să propună o alternativă la ordinea internațională occidentală, reuniunea scoate la iveală dificultățile unei cooperări reale între membri cu interese divergente. Printre liderii prezenți s-au numărat președintele Rusiei, Vladimir Putin, premierul Indiei, Narendra Modi, președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, premierul Pakistanului, Shahbaz Sharif, prim-ministrul Malaeziei, Anwar Ibrahim, și secretarul general al ONU, António Guterres. Prezența a peste 20 de șefi de stat și de guvern subliniază amploarea evenimentului, însă rămân întrebări legate de capacitatea organizației de a genera coeziune politică sau inițiative concrete în domeniul securității. Întâlnirea bilaterală dintre președintele Xi Jinping și premierul Narendra Modi a atras cea mai mare atenție. A fost primul dialog direct dintre cei doi lideri după șapte ani și a transmis un semnal de voință diplomatică. Discuțiile s-au concentrat pe probleme sensibile: disputele de frontieră, regimul de vize, reluarea zborurilor comerciale și schimburile culturale. Potrivit comunicatelor oficiale, cei doi au convenit asupra necesității de a preveni escaladarea tensiunilor și de a întări mecanismele de gestionare a frontierei. Totuși, tensiunile nu sunt departe de suprafață. Granița sino-indiană rămâne militarizată, iar interesele strategice ale celor două țări sunt profund divergente. În realitate, întâlnirea reflectă mai degrabă un efort pragmatic de evitare a deteriorării relațiilor decât un început al unei reconcilieri durabile. India rămâne un partener-cheie al Statelor Unite în regiunea Indo-Pacific și este membră a grupului Quad. Totodată, depinde de tehnologiile și investițiile occidentale, ceea ce limitează opțiunile sale în relația cu Beijingul. Participarea lui Modi la summit oferă Chinei ocazia de a prezenta SCO ca un forum inclusiv, nu exclusiv autoritar. Pentru India, este o demonstrație de autonomie strategică. Vladimir Putin a sosit la Tianjin în dimineața zilei de 31 august, fiind întâmpinat cu onoruri oficiale și elogii în presa chineză. Pentru Kremlin, summitul a fost o ocazie de a transmite publicului intern că Rusia nu este izolată și că își menține locul în arenele internaționale. Totuși, realitatea este mai nuanțată. Comerțul ruso-chinez a scăzut în 2025, semn că nici măcar parteneriatul cu Beijingul nu protejează Moscova de efectele războiului din Ucraina și ale sancțiunilor occidentale. Participarea lui Putin are o puternică valoare simbolică, dar puține perspective de beneficii economice sau politice concrete. În esență, Rusia folosește forumurile multilaterale pentru a masca o poziție tot mai fragilă pe scena globală. SCO reunește state ce însumează peste 40% din populația globală și aproximativ un sfert din PIB-ul mondial. Dincolo de aceste cifre, summitul scoate la iveală lipsa unei coeziuni reale. Membrii au interese de securitate contradictorii și orientări externe divergente: rivalitatea sino-indiană persistă, tensiunile dintre India și Pakistan sunt cronice, iar prezența Turciei – partener de dialog, dar nu membru – subliniază caracterul fluid al organizației. Declarațiile comune privind cooperarea regională, securitatea și comerțul, precum și documentul “Viziunea SCO 2035” sunt importante din punct de vedere simbolic, însă fără mecanisme clare de implementare, ele riscă să rămână doar pe hârtie. Pentru China, imaginea contează mai mult decât conținutul. Reunirea liderilor din diverse regiuni ale lumii servește drept dovadă a unei forme alternative de multilateralism, centrat pe Beijing, susțin analiștii. Prezența secretarului general al ONU, António Guterres, a conferit summitului o anvergură suplimentară. În discursul său inaugural, Xi Jinping a vorbit despre sprijinirea multilateralismului și a rolului ONU. Totuși, abordarea Beijingului rămâne selectivă: susține regulile internaționale atunci când îi sunt favorabile și le contestă când îi afectează interesele – fie în Marea Chinei de Sud, fie în privința Taiwanului sau a sancțiunilor occidentale. SCO devine astfel un instrument al politicii externe chineze – nu o organizație funcțională în sens clasic, ci o platformă pentru proiecția puterii și consolidarea propriei agende. Summitul a avut loc într-un context internațional marcat de crize multiple: rivalitatea comercială SUA–China, războiul din Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu și criza climatică. SCO nu oferă răspunsuri clare la aceste provocări. Mai degrabă, funcționează ca un spațiu de exprimare pentru statele care caută să își demonstreze independența față de Occident, chiar și simbolic. Pentru India, Tianjin a fost o ocazie de a testa limitele relației cu China, fără a renunța la ancorarea occidentală. Pentru Rusia, summitul a fost o formă de antidot la izolare, chiar dacă doar la nivel de imagine. Pentru China, este o demonstrație de forță și o încercare de a impune propria versiune a multipolarității. Summitul de la Tianjin nu este un moment de cotitură, ci mai degrabă o oglindă a contradicțiilor actuale. India va continua să mențină un minim contact cu Beijingul, dar fără iluzii privind o apropiere strategică. Rusia va folosi SCO ca pe o scenă pentru a-și afirma supraviețuirea politică, dar cu influență tot mai redusă. Iar China va prezenta declarațiile de la Tianjin ca pe o validare a unei lumi multipolare – deși, în practică, acestea nu obligă pe nimeni. SCO va rămâne relevantă mai ales prin valoarea sa simbolică. Pentru multe state din Sudul Global, simpla participare într-un forum non-occidental are semnificație. Însă lipsa de încredere, interesele divergente și fragmentarea structurală limitează transformarea sa într-o veritabilă alternativă la ordinea occidentală. Summitul reflectă realitatea unei organizații cu ambiții mari, dar rezultate modeste – un forum în care imaginea depășește conținutul.
Vezi articol complet la: Adevarul
