Acesta a subliniat că vina nu este doar a agresorilor
Vezi articol complet la: Antena3

Zeci de copii au pășit pentru prima dată în universul celebrului compozitor George Enescu. O incursiune magică, realizată special pentru cei mici, a fost pusă în scenă de dirijorul Cristian Măcelaru, care a…
Vezi articol complet la: Antena3

În anul 1939 în Germania Nazistă a debutat cel mai sinistru și diabolic plan de „purificare” rasială din istoria umanității. Peste 300.000 de copii și adulți cu dizabilități au fost uciși în condiții groaznice doar fiindcă nu corespundeau idealurilor naziste. A fost „repetiția” pentru Holocaust.
Vezi articol complet la: Adevarul

Daciana Mitrache 1 live Publicat: 02.09.2025 02:03
Puțini dintre noi ne gândim la modul în care înghițim, mâncăm și bem, dar tulburările de înghițire (disfagia) pot afecta sănătatea gâtului și a căilor respiratorii. „Modul corect de a înghiți, deși pare natural, poate varia de la o persoană la alta. Cheia este să luați mușcături potrivite, să mestecați bine și să aveți puțin lichid la îndemână în timpul mesei”, explică dr. Laura Dominguez, otorinolaringolog și specialist în tulburări de înghițire.
Evaluare specializată pentru a evita greșelile care afectează înghițirea Foto Shutterstock
În continuare, veți afla cum să înghițiți corect alimentele și lichidele, care sunt cauzele și simptomele tulburărilor de înghițire (disfagia) la copii și adulți, precum și sfaturi practice și strategii recomandate de logopezi pentru a reduce riscurile și a proteja sănătatea gâtului. Vom explora experiențele reale ale pacienților și părinților, pentru a înțelege impactul acestor tulburări asupra vieții de zi cu zi și importanța intervenției timpurii.
Tulburările de înghițire (disfagia) pot fi accentuate de anumite obiceiuri la masă. Iată cele mai frecvente 5 greșeli de evitat:
Logopezii recomandă atât copiilor, cât și adulților să încetinească ritmul atunci când consumă alimente solide – mai ales cele uscate, precum sandvișurile, sushi sau carnea uscată. De asemenea, este esențial să evităm reflexul de a „trage pe gât” (a bea rapid și dintr-o singură înghițitură mare, fără pauze) sau de a „pufăi” (a aspira cu suflu forțat, nu printr-o înghițitură normală) când bem lichide.
În logopedie, astfel de comportamente sunt considerate riscante pentru o înghițire sigură, mai ales la copii sau persoane cu dificultăți de deglutiție. Înclinarea capului pe spate și înghițirea rapidă a cantităților mari de lichid solicită suplimentar structurile gâtului și crește riscul ca lichidul să ajungă în căile respiratorii.
Specialiștii recomandă, în schimb, să înclinați capul doar ușor sau să folosiți un pai. Astfel, gravitația devine un aliat al înghițirii corecte, reducând riscurile și protejând sănătatea gâtului.
Dificultățile la înghițire pot apărea ori de câte ori gâtul este inflamat sau iritat. „Aceste probleme pot fi temporare, de exemplu după o infecție a căilor respiratorii superioare, sau pot persista luni sau ani, cum ar fi după radioterapie la nivelul gâtului sau coloanei vertebrale”, explică dr. Laura Dominguez, medic otorinolaringolog și laringolog din Dallas – Texas, pentru The Guardian.
La copii, tulburările de înghițire fac parte din categoria tulburărilor de alimentație pediatrice. „Cercetările arată că aproximativ unul din trei duzini de copii sub cinci ani este afectat de o tulburare de alimentație pediatrică (PFD)”, spune și Amy Zembriski, logoped din New Jersey.
Cauzele pot varia: anxietate, sensibilitate la anumite texturi, disconfort gastrointestinal, afecțiuni neurologice sau alergii alimentare. Uneori, cauza rămâne necunoscută.
Zembriski subliniază că înghițirea este un proces complex: „Peste 30 de mușchi și numeroși nervi cranieni lucrează împreună, coordonând rapid trecerea alimentelor și lichidelor din gură în stomac”.
Nici adulții nu sunt feriți. Aproximativ unul din 17 adulți cu vârsta peste 45 de ani este diagnosticat cu disfagie. „La vârstnici, tulburarea apare adesea din cauza unor afecțiuni neurologice precum accidentul vascular cerebral, boala Parkinson sau demența, dar poate fi și o consecință naturală a îmbătrânirii. Mușchii implicați în înghițire slăbesc, ca alții din corp”, explică Stephanie Jeret, medic logoped din Skokie, Illinois.
Disfagia poate avea și rădăcini psihologice sau poate fi cauzată de probleme gastrointestinale, precum refluxul gastroesofagian – afecțiuni în creștere la adulți, mai ales în contextul utilizării medicamentelor GLP-1, precum Ozempic.
Unele cazuri de disfagie sunt temporare și se pot rezolva cu tratament, dar pentru altele, lupta poate dura luni sau chiar ani.
Vezi toate știrile de pe disfagia tulburările înghițire
„Viața cu disfagie poate fi extrem de dificilă. Unele persoane au nevoie de sondă de alimentare, în timp ce altele trebuie să evite anumite texturi sau consistențe pentru a mânca și a bea în siguranță”, explică Stephanie Jeret, medic logoped.
Modificările dietei, precum alimentele pasate sau lichidele îngroșate, sunt adesea necesare pentru a preveni pătrunderea alimentelor în căile respiratorii și complicațiile respiratorii asociate.
Experiența devine cu atât mai profundă când tulburările afectează copii. Ambii logopezi, Jeret Stephanie și Amy Zembriski, au copii cu dificultăți de hrănire.
„Chiar dacă știam despre această tulburare la adulți, a fost copleșitor și înfricoșător să o gestionez ca părinte”, mărturisește Zembriski. Tulburările de alimentație și deglutiție „pot afecta încrederea unui copil și abilitatea de a se conecta cu ceilalți la masă”. Copiii cu disfagie pot dezvolta anxietate, preferințe alimentare stricte și pot evita evenimentele sociale.
„Mesele pot deveni stresante și copleșitoare, ca mersul pe coji de ouă”, adaugă Zembriski. Îngrijitorii pot simți că eșuează, mai ales când copilul nu se alimentează corespunzător sau dacă familia și prietenii le oferă sfaturi precum „vor trece peste asta” sau „trebuie doar să-i obligi să mănânce”.
La adulți, disfagia poate fi acută, apărând din cauza unei inflamații sau a unui blocaj alimentar, sau cronică și recurentă.
John Paul Andersen, om de știință biomedical din Utah, povestește: „Disfagia mea a debutat la 30 de ani, când mâncam friptură și am simțit brusc că blocajul nu putea fi ocolit – nici măcar saliva”. Acum, Andersen mănâncă fiecare masă conștient, transformând procesul într-o rutină atentă și aproape meditativă.
„Disfagia este mai răspândită decât mulți cred și poate afecta serios calitatea vieții. Identificarea și intervenția timpurie sunt cruciale pentru a reduce riscurile și pentru a ajuta persoanele să mănânce și să bea cu mai multă siguranță, încredere și demnitate”¸ subliniază Jeret.
Tulburările de înghițire (disfagia) pot afecta atât copiii, cât și adulții, punând în pericol sănătatea gâtului și a căilor respiratorii. Recunoașterea simptomelor, adoptarea unor tehnici corecte de înghițire și consultarea unui specialist logoped sau otorinolaringolog sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Înghițirea corectă a alimentelor și lichidelor nu doar că protejează sănătatea și chiar viața, dar îmbunătățește și calitatea acesteia. Dacă observați dificultăți la înghițire sau simptome de disfagie, nu amânați evaluarea medicală – intervenția timpurie poate face diferența.
Daciana Mitrache
Vezi articol complet la: Adevarul

Bianca Dobrescu 1 live h52.006897c3.3137016,0,6-2.6862984,6-6V14C64.0034485,10.6862001,61.3171501,8,58.0034485,8z M62.0034485,49.1108017 L43.084549,30.1919994l18.9188995-12.0555992V49.1108017z M5.9965506,10h52.006897c2.2056007,0,4,1.7943001,4,4v1.7664003 L34.4677505,33.3134003c-1.4902,0.9492989-3.3935013,0.9199982-4.8495998-0.0703011L1.9965508,14.4694996V14 C1.9965508,11.7943001,3.7910507,10,5.9965506,10z M1.9965508,16.8852005L21.182251,29.9251003L1.9965508,49.1108017V16.8852005z M58.0034485,54H5.9965506c-1.6473999,0-3.0638998-1.0021019-3.6760998-2.4278984l20.5199013-20.5200024l5.6547985,3.843401 c1.0859013,0.7383003,2.3418007,1.1083984,3.5995998,1.1083984c1.1953011,0,2.3925018-0.3339996,3.4463005-1.0048981 l5.8423996-3.7230015l20.2961006,20.2961025C61.0673485,52.9978981,59.6508713,54,58.0034485,54z”> Publicat: 02.09.2025 02:47 Sursă foto: Shutterstock
„Deficitul nu e o abstracțiune, are câștigători clari pe termen scurt și plătitori siguri pe termen mediu-lung”, explică pentru Adevărul Cristian Roșu, analist politic.
„În primul rând, beneficiarii transferurilor sociale și angajații la stat au câștigat acum. Asistența socială a urcat la peste 147 miliarde de lei, în creștere cu 14,7% față de anul trecut. Cheltuielile de personal au ajuns la aproape 100 de miliarde, în creștere cu 7,9%”, mai spune acesta.
Furnizorii de servicii contractate de stat, de la medicamente la programe sociale, rămân conectați la robinetul bugetar, adaugă el. „Iar companiile implicate în proiecte finanțate prin PNRR sunt printre marii câștigători. Pe această linie, statul a cheltuit cu 123% mai mult decât în 2024”, opinează Roșu.
De asemenea, câștigători discreți, dar consistenți, sunt și creditorii, în contextul în care dobânzile încasate de bănci și investitori, interni și internaționali, au crescut cu aproape 45%, ajungând la peste 31,7 miliarde de lei, conform spuselor sale. „Statul român se împrumută masiv și scump: doar în primele 7 luni din 2025, a cheltuit aproape 10 miliarde de lei în plus pe dobânzi, față de aceeași perioadă din 2024”, completează specialistul.
„Creșterea TVA se vede deja la rafturi și facturi. Apoi vine mediul privat, în special IMM-urile, care se vor confrunta în următoarele 12 luni cu o combinație toxică: costuri fiscale mai mari, dobânzi ridicate, incertitudine și consum fragil. Multe dintre ele nu vor rezista. Din 2026, gospodăriile vor resimți și noul val de impozite locale: creșteri pe clădiri, terenuri și mașini, în timp ce comenzile online extra-UE vor fi taxate suplimentar, lovind direct un segment important de consum”, susține Cristian Roșu.
El atrage atenția asupra faptului că pare cumva că România nu învață. „Repetăm greșelile crizei din 2010-2012. Deficitul bugetar nu se reduce cu foarfeca, ci cu bisturiul. România are nevoie de o chirurgie a cheltuielilor publice: să elimine risipa, să prioritizeze investițiile și să schimbe modul în care colectează veniturile. Creativitatea fiscală nu înseamnă doar taxe mai mari, ci digitalizare, stimulente pentru muncă și capital, și un sistem care aduce bani la buget fără să sufoce economia. Fără această schimbare, fiecare pachet fiscal e doar o pauză între două note de plată, tot mai mari”, subliniază analistul politic.
Alt utilizator a subliniat rolul consumului: „În teorie, dacă tot împrumutul se duce pe salariul bugetarilor și pensii, atunci 1,8 milioane bugetari și câte milioane de pensionari au avut putere de cumpărare mai mare. Aceștia au cumpărat produse și servicii din mediul privat. Mediul privat a avut profit și și-a permis să dea salarii mai mari. Mai pe scurt, creșterea economică bazată pe consum a RO din ultimii ani.”
Discuția a mers și spre impactul avut asupra pieței locale. „Neapărat local… pentru că altfel ar face import. Acum produsul poate nu e local, dar ca să vinzi în România trebuie să ai companie în România. Deci un distribuitor, importator, vânzător, au mâncat și ei o pâine”, a declarat cineva.
Un alt user a rezumat situația prin conceptul de wage-led growth: „Efectiv s-au dat bani salariaților să îi cheltuie. La stat evident, nu pentru sclavii pe plantațiile private. Pensiile au fost și ele mărite. Problema e că toate astea s-au dus direct în inflație și acum trebuie să suferim toți.”
Din zona privată, mesajul a sunat diferit: „Eu, ca salariat la privat, la corpo-RATIE, îți jur că nu am beneficiat”, a comentat cineva. Replica i-a venit rapid: „Ai beneficiat, dar nu-ți dat seama.” Apoi, un utilizator a cerut argumente: „Luminează-ne cum a beneficiat! Prin creșterea taxelor, prin excluderea deducerilor pentru IT, prin salariul minim care a adus inflație?”
Nemulțumirea față de taxare a fost exprimată dur: „Am beneficiat (…) Am plătit taxe căcălău, pe toate părțile, iar de 3 ani, în fiecare an puterea de cumpărare îmi scade.”
Au fost aduse și exemple concrete. „Am avut o discuție cu un prieten bun… a beneficiat și el de pe urma deficitului: din bursa de la doctorat (care se dublase într-un an) și salariile de rezidenți. Omul meu are mașină nouă de 20k euro. Eu i-aș zice: „Boss, deficitul e în mașina ta nouă luată aproape cu banii jos.””
În aceeași notă, un alt comentariu punctează că au beneficiat: „Politicienii și firmele lor care au construit străzi în sate cu populație de mii de locuitori doar pe hârtie. Clientela de partide care sunt în funcții bune gen ASF, diferite regii de stat care merg în pierdere an de an și ei au salarii de mii de euro. De plătit plătesc amărâții, fraierii și generația viitoare.”
„Foarte mulți printre care putem enumera: politicieni, bugetari, pensionari, afaceriști de carton, bănci care au acordat credite la dobânzi senzaționale, dezvoltatorii din imobiliare. Singurul care nu a beneficiat e privatul, că ăla a fost biciuit cu taxe peste taxe”, a scris un alt user.
Altcineva a considerat că aproape toată lumea a prins ceva: „Toată lumea a beneficiat de pe urma deficitului, mai mult sau mai puțin. De la plafonarea pe energie până la contracte din Anghel Saligny.”
Privatul însă a văzut altceva: „Tot ce am primit ca angajat la privat a fost inflație, greedflation și stagflație. Ori mai scump, ori mai puțin și ciuciu creșteri salariu.”
Urmărește cele mai importante știri
Au apărut și nuanțe pozitive: „Având în vedere că în ultimii 4 ani s-au construit undeva la 300 km de autostradă și drum expres, bănuiesc că am beneficiat și noi, cei care lucrăm în privat. Plafonarea la energie a fost f ok mai ales pentru marii consumatori.”
La fel și în zona energetică: „Am beneficiat din faptul că au fost plafonate prețurile la energie, că a dat statu’ cu bani în distribuitori”, spune cineva.
Dar și constatarea amară despre pensii: „Cei cu pensii mici – le-au rămas la fel sau le-au fost micșorate. Pomana electorală a fost pentru prietenii partidului unic.”
România a reînviat măsuri de austeritate care au zguduit Europa în urmă cu peste un deceniu, în încercarea de a ține sub control un deficit bugetar considerat de Financial Times „record la nivelul Uniunii Europene”.
„La 9,3% din PIB, deficitul public al României a fost cel mai ridicat din UE în 2024, mult peste pragul de 3% impus de regulile fiscale europene”, nota, de curând, publicația britanică. Guvernul anterior a evitat să ia măsuri nepopulare înaintea alegerilor, iar nota de plată a rămas.
Contextul economic rămâne complicat: toate cele trei mari agenții de rating au retrogradat România la doar o treaptă deasupra nivelului „junk”, din cauza datoriei și a inflației. PIB-ul a crescut cu doar 0,3% în al doilea trimestru, iar BNR menține dobânda-cheie la 6,5% pentru a tempera prețurile.
Riscul politic este la fel de mare ca cel financiar. FT amintește că în 2012 guvernul român a căzut în urma protestelor anti-austeritate. În prezent, sute de oameni au ieșit din nou în stradă, iar liderul AUR, George Simion, a cerut alegeri anticipate, promițând să „refuze plata taxelor” impuse de un guvern pe care îl numește „ilegitim”.
Pe acest fond, România riscă să piardă aproape un sfert din fondurile europene post-pandemie, din totalul de 28,5 miliarde de euro alocate inițial, după ce a reușit să acceseze mai puțin de 10 miliarde până acum. „Păstrarea și maximizarea fondurilor europene nu este o chestiune de stânga sau de dreapta, este o opțiune strategică ce stimulează dezvoltarea României”, a insistat ministrul finanțelor, Alexandru Nazare.
Financial Times arată că, dincolo de reformele fiscale, presiunea este amplificată de fragilitatea politică: coaliția de guvernare formată în iunie, după realegerea președintelui Nicușor Dan, este zguduită deja de demisii și conflicte interne, în timp ce AUR domină sondajele, cu circa 40% din intențiile de vot.
În fața acestor date, concluzia este că: deficitul a devenit centrul de greutate al economiei și al politicii românești. Măsurile de austeritate sunt prezentate ca „esențiale”, dar riscul unei noi crize sociale și politice este real, după cum avertizează Financial Times.
Bianca Dobrescu Citește mai multe despre: beneficiideficitfinancial times
Vezi articol complet la: Adevarul

Ştefan Lică 1 live Publicat: 02.09.2025 03:24
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a aflat luni, în România, într-un moment în care din ce în ce mai multe voci avertizează că Uniunea Europeană devine din ce în ce mai puțin relevantă în relațiile internaționale. Politologul Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai explică, pentru „Adevărul”, dacă și în ce măsură UE contează mai puțin în raport cu SUA și China și ce soluții există.
Giorgia Meloni a avertizat că UE riscă să devină tot mai irelevantă. FOTO EPA-EFE
Cu un război la granițele sale estice care riscă să escaladeze, Uniunea Europeană are nevoie să se reinventeze și să schimbe ceva, afirmă tot mai mulți experți. Alternativa nu există, pentru că ar duce la pierderea totală a relevanței sale. Ca și cum n-ar fi de ajuns, economia zonei euro traversează o perioadă deloc fastă, cea mai bună dovadă fiind recesiunea Germaniei și prelungita criză energetică la nivel continental, dar și lipsa competitivității în raport cu economii dinamice precum cea a SUA și a Chinei.
De altfel, în ultimul timp s-au întețit criticile ce vin chiar din interiorul Uniunii Europene. Premierul italian Giorgia Meloni avertiza zilele trecute că „Uniunea Europeană este tot mai mult condamnată la irelevanţa geopolitică, incapabilă să răspundă eficient provocărilor de competitivitate ridicate de China şi SUA”, iar cu doar câteva zile mai devreme, un alt italian, de data aceasta provenind din tabăra progresistă, Mario Draghi, avertiza și el că „Iluzia că UE poate juca rolul de putere globală s-a evaporat în acest an”.
Italienii nu au fost singurii care au cerut reformă Bruxelles-ului. În urmă cu un deceniu, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat mai multe scenarii pentru viitorul Europei. Cinci la număr, acestea propuneau așa-numita Europa cu mai multe viteze.
Și președintele Franței, Emmanuel Macron, a cerut reformă. Și nu o dată. El a vorbit despre necesitatea autonomiei strategice europene, despre nevoia unei armate europene și despre o Europă cu mai multe viteze. De altfel, în urmă cu trei ani, Franța și Germania propuneau o serie de reforme structurale radicale pentru Uniunea Europeană, în contextul lansării discuțiilor privind extinderea sa și vorbeau despre o Europă cu patru viteze.
Câțiva ani mai târziu, Roma e cea care își asumă rolul de a da semnale Bruxelles-ului și avertizează asupra unor probleme reale, venind desigur și cu unele soluții. Evident, ca de fiecare dată, la București nimeni nu are nicio sugestie pentru îmbunătățirea performanței și a integrării europene.
Politologul Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a predat şi predă materii strâns legate de designul instituţional al Uniunii Europene – construcţie europeană, negocieri europene, teorii ale integrării, guvernanţă, politici executive, leadership şi structura mediului de afaceri. Din această postură, Radu Albu Comănescu încearcă să răspundă, într-o analiză pentru „Adevărul”, dacă și în ce măsură Bruxelles-ul traversează o criză și ce soluții ar exista în acest sens.
Pornind de la declarațiile Giorgiei Meloni și ale fostului șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, Radu Albu Comănescu arată că viziunea Romei nu este neapărat diametral opusă față de cea existentă la București, chiar dacă în acest caz ar fi de neconceput ca premierul sau alte voci importante din coaliție să își permită vreodată să vină cu idei și cu sugestii pentru o mai bună funcționare a Uniunii Europene. Desigur, nu este mai puțin adevărat că România, indiferent cine s-a aflat la conducere, nu a contribuit niciodată cu idei și cu soluții la bunul mers la progresul european, așa cum fac Țările Baltice sau Polonia.
„Declarațiile Giorgiei Meloni și ale lui Mario Draghi reflectă o perspectivă critică asupra poziției Uniunii Europene pe scena globală, dar aceasta nu este neapărat în contradicție cu viziunea din București, ci mai degrabă evidențiază diferențe de context, priorități și roluri asumate în interiorul UE. Meloni, ca prim-ministru al Italiei, ţară fondatoare a Uniunii, exprimă o frustrare legată de competitivitatea economică și influența geopolitică a UE. Italia, o economie mare, dar cu provocări interne (datorie publică ridicată, creștere economică lentă), resimte presiunea competiției globale din partea SUA și Chinei, iar Meloni subliniază necesitatea unei UE mai asertive, capabile să-și apere interesele economice și strategice, în contextul în care Italia are nevoie de o Europă puternică pentru a contrabalansa limitările sale interne”, spune profesorul clujean.
Dintr-o altfel de perspectivă, Mario Draghi critică și el vehement abordările Bruxelles-ului, dar în special din perspectiva economistului de calitate.
„În alt registru, Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, are o perspectivă informată de experiența sa în gestionarea crizelor economice, cu atât mai mult accentuată de raportul său din 2024 privind competitivitatea UE care avertizează asupra declinului economic al UE față de SUA și China din cauza productivităţii scăzute, a fragmentării pieței interne și a lipsei investițiilor în tehnologie. Declarația sa despre „iluzia puterii globale” reflectă o evaluare sobră, chiar severă, a limitărilor UE în contextul actual, marcat de războiul din Ucraina, dependența energetică și competiția tehnologică. Ambele perspective sunt aşadar influențate de poziția Italiei ca stat fondator al UE, care a investit mult în proiectul european”, mai spune Radu Albu Comănescu.
Evident, Bucureștiul nu își permite un discurs mai critic și este „copilul cuminte” al Uniunii Europene, deloc critic și mai degrabă laudativ la adresa politicilor bruxelleze.
„Invers, la București, percepția asupra UE este diferită, iar aceasta din câteva motive: România, stat membru abia din 2007, privește Uniunea ca pilon al stabilității, securității și prosperității, aderarea fiind văzută ca o ieșire din zona gri a Europei, ameninţată de influența rusă, și ca o ancorare instituţională certă în lumea occidentală. Discursul public românesc tinde aşadar să fie mai optimist și mai puțin critic față de UE, accentuând beneficiile integrării legate de fonduri europene, libertatea de mișcare, securitate, fără a mai menţiona gradul de dependență în raporturile cu UE, ţara noastră beneficiind masiv de fondurile europene, cu impact vizibil asupra infrastructurii și economiei. Astfel, critica românească la adresa UE este mai degrabă punctuală (pe chestiuni de birocrație, condiționalități ş.a.) și mai puțin axată pe relevanța geopolitică”, adaugă el.
Bineînțeles că discursul Bucureștiului nu poate fi disociat de poziția României în Uniunea Europeană, evident una marginală, cel puțin comparativ cu o țară ca Italia. Nu întâmplător, la București se vorbește strict despre beneficiile ce decurg din statutul de membru al Uniunii, e adevărat, absolut reale, dar deloc despre erorile Bruxelles-ului.
„Nu se poate disocia această „silenzio stampa” carpatică de poziția cert periferică pe care România o are în luarea deciziilor la nivel european, liderii români fiind în consecinţă mai puțin vocali în a critica „irelevanța” UE şi concentrându-se — aşa cum o atestă întreaga campanie prezidenţială din 2024-25 — pe maximizarea beneficiilor interne”, confirmă profesorul.
Pe de altă parte, și Bucureștiul, dar și Roma au fiecare dreptate în evaluarea pe care o fac, fiecare din perspectiva sa. Dacă Italia este mult mai critică, acest lucru rezultă din ambițiile infinit mai mari ale acestei țări comparativ cu autosuficiența României.
„În termeni reali, excluzând optica naţională a celor două state susmenţionate, realitatea poziției UE pe scena globală e complexă și depinde de perspectiva din care este evaluată, pentru că într-adevăr Uniunea marchează puţine puncte în competitivitate economică, fiind notoriu rămasă în urmă față de SUA și China în domenii precum tehnologia (AI, semiconductori), investițiile în cercetare și dezvoltare și productivitate generală; raportul Draghi arăta cu degetul către cei doar 2,2% din PIB cheltuiţi în UE pe cercetare şi dezvoltare, față de 3,5% în SUA și peste 2,5% în China. E un exemplu util”, explică profesorul.
Însă Uniunea Europeană nu suferă doar din cauza lipsei competitivității. Există și alte cauze care conduc tot mai mult spre pierderea relevanței la care se referă Meloni și Draghi.
„Apoi, mai e fragmentarea politică, marcată de lipsa unei politici externe comune și de un preaplin al divergențelor interne, care slăbesc capacitatea UE de a acționa unitar. Se adaugă dependența energetică și strategică, evidenţiată de criza energetică post-2022, care a expus vulnerabilitățile UE, iar dependența de tehnologie și materii prime din afara Europei (semiconductori din Taiwan, pământurile rare din China) limitează autonomia de acţiune strategică a Uniunii”, mai spune el.
Evident, există și un „dar”, iar situația este mai complexă decât poate fi descrisă în cuvintele liderilor de la Roma. Chiar și slăbită și mai puțin relevantă, Uniunea Europeană rămâne o forță, chiar la nivel global, cel puțin una de care încă se ține cont.
„Dar!, UE rămâne cea mai mare piață unică din lume, cu peste 450 de milioane de consumatori şi o putere de cumpărare substanţială, ceea ce îi conferă o influență economică semnificativă. Cel puţin teoretic, UE păstrează leadershipul global în standarde de mediu, calitate a produselor, păstrarea activă a beneficiilor derivate din drepturile omului, și e activă în reglementări care pot încă influența politici la nivel mondial”, susține Radu Albu Comînescu.
Chiar și în plan geopolitic se impune o nuanțare.
„Inclusiv ca rol geopolitic, deși majoritar ineficientă, UE a demonstrat solidaritate în crize, cum ar fi în sprijinul pentru Ucraina (ca sancțiuni comune împotriva Rusiei, ajutor financiar și militar pentru Kiev). Ca revers, războiul din Ucraina, ascensiunea populism-naţionalismului, tranziția verde (cu costuri şi o planificare extrem de dificil de suportat de mediile de afaceri şi populaţie), plus competiția tehnologică cu SUA și China pun presiune pe UE să se reformeze”, adaugă el.
Soluțiile există. Uniunea Europeană ar avea nevoie de o integrare mai profundă, consideră profesorul clujean. Alternative nu există.
„Fără o integrare mai profundă, Uniunea va rămâne amorfă, pasivă şi cert mai puțin relevantă. Putem conchide la această întrebare că declarațiile lui Meloni și Draghi nu contrazic neapărat perspectiva din București, ci reflectă poziții diferite în funcție de contextul național. UE se confruntă efectiv cu provocări în menținerea relevanței geopolitice și economice, dar rămâne un actor global semnificativ datorită pieței unice și influenței sale normative.”
Vezi toate știrile de pe roma alarma bucureștiul
Nu întâmplător, Bucureștiul și Roma au așteptări cumva diferite în ce privește rolul Bruxelles-ului.
„Văzută de la Bucureşti, UE e în continuare un garant al stabilității și dezvoltării, în timp ce Roma, confruntată cu propriile limitări, cere o UE mai dinamică și mai integrată. Relevanța UE depinde de capacitatea sa de a se reforma pentru a răspunde competiției globale, iar această dezbatere este mai accentuată în statele fondatoare, precum Italia, decât în cele mai noi, precum România”, adaugă Radu Albu Comănescu.
Cu toate acestea, există și aspecte despre care în România se vorbește puțin. În lipsa unei tradiții a dezbaterii cu argumente pro și contra, de cele mai multe ori orice critică la adresa Bruxelles-ului este percepută în România ca o dovadă de euroscepticism sau chiar de afiliere la pozițiile ostile păstorite dinspre Răsărit. În schimb, în țările cu o democrație matură, critica constructivă, fie ea și la adresa autorității supreme, e privită dintr-o altă perspectivă și considerată a fi una dintre căile care contribuie direct la reformare și la progres.
Pro-european convins, Radu Albu Comănescu nu se teme să vorbească deschis și despre problemele reale ale Uniunii Europene. Și chiar dacă nu este facil de găsit un răspuns la eterna întrebare „unde se greșește?”, profesorul clujean acceptă și această provocare.
„Există o serie de factori care contribuie la percepția declinului economic al Uniunii, cel mai frecvent invocat fiind supra-reglementarea și birocrația. UE a dezvoltat un cadru reglementar complex, menit să asigure standarde ridicate în domenii precum mediul, protecția consumatorilor și drepturile muncii; pe de-o parte ele au consolidat „soft power”-ul UE, dar totodată au fost criticate pentru că împovărează companiile, în special IMM-urile, cu costuri și cerințe administrative excesive. Astfel au fost (şi sunt) cele privind emisiile (parte a Green Deal), care au forțat industria auto europeană să investească masiv în tranziția către vehicule electrice. Or, intrată tardiv în zona automobilelor electrice, Europa s-a trezit cu o Chină în avans, mai vizionară, care oferă deja alternative mai ieftine, şi cu o SUA care beneficiază de o piață internă mai flexibilă; de unde greutatea adaptării europene şi pierderile suferite”, punctează Radu Albu Comănescu.
Tranziția verde făcută după ureche și dusă mult prea departe, alături de supra-reglementările care sufocă industrii întregi sunt marile erori ale Bruxelles-ului. Nu însă și singurele.
Radu Albu Comănescu
„Vorbeam anterior şi de investițiile insuficiente în inovare, care au dus la rămânerea în urmă a UE în sfera tehnologică. Fragmentarea pieței unice, sau nefinalizarea ei de facto, împiedică economiile de scară necesare pentru a concura cu giganți tehnologici americani sau chinezi. În alt sector, Green Deal, foarte ambițios și totodată necesar pentru gestionarea mai prudentă a schimbărilor climatice, a impus costuri mari industriilor tradiționale, în special în sectorul auto, energetic și manufacturier, iar tranziția verde a fost pur şi simplu hei-rupistă, prost sincronizată cu măsuri de susținere economică, ceea ce a dus la pierderea competitivității în fața țărilor cu reglementări mai laxe (ex. China, care domină producția de baterii și panouri solare)”, adaugă expertul.
În plan politic, Uniunea Europeană are de pierdut și din cauza lipsei de coordonare dintre statele membre și a intereselor de multe ori divergente ale acestora.
„Fragmentarea politică și lipsa unei viziuni comune se adaugă listei de greşeli, lipsa de coordonare între statele membre văduvind de competitivitate şi structură domenii cheie precum politica fiscală, apărarea sau strategia industrială, nu doar influența geopolitică a UE. Absența unei piețe de capital integrate limitează accesul companiilor europene la finanțare, spre deosebire de SUA, unde piețele de capital sunt mai dinamice şi dereglementate până la punctul în care survine iresponsabilitatea faţă de populaţie. Adăugăm dependența strategică, menţionată şi ea mai sus, în materii prime critice, tehnologii şi energie, uşor de transformat în armă de război şi care deci forțează acum o tranziție costisitoare către alte surse”, adaugă Radu Albu Comănescu.
Pentru că orice critică constructivă include și posibile soluții, Radu Albu Comănescu intră și în acest subiect.
„Pentru a contracara declinul competitivității și a recâștiga influența economică și politică, UE ar putea adopta următoarele măsuri, inspirate inclusiv de recomandările raportului Draghi: creșterea investițiilor în cercetare şi dezvoltare, de pildă, măcar la 3% din PIB-ul UE pentru cercetare și dezvoltare, cu focus pe AI, semiconductori, biotehnologie și energii curate. S-ar putea crea unui fond european de inovare, similar DARPA din SUA, cu miză pe accelerarea dezvoltării tehnologice. Apoi finalizarea Uniunii Piețelor de Capital, care ar facilita accesul companiilor la finanțare, reducând dependența de bănci și atrăgând investiții private. Sprijin pentru corporaţiile europene performante şi de vârf devine absolut necesar, Uniunea trebuind să relaxeze regulile stricte de concurență pentru a permite fuziuni strategice între companii europene, creând giganți capabili să concureze cu firmele americane și chineze”, susține profesorul.
Nu în ultimul rând, el admite că ar trebui reviziuite o serie de politici greșite, începând cu felul în care anumite reglementări excesive nu fac decât să sufoce și să împingă pe buza prăpastiei industrii întregi.
„Pe această linie trebuie mai departe revizuite reglementările excesive, reducând povara administrativă pentru IMM-uri și industrii, inclusiv în tranziția verde a Green Deal, care trebuie susținută prin subvenții și investiții masive în tehnologii verzi îndrăzneţe şi dovedit eficiente — cum ar fi cele de captare a carbonului, cele pentru hidrogen verde și de reciclare — pentru a face tranziția sustenabilă fără a sacrifica competitivitatea. Tot aici s-ar înscrie şi o mult-dorită derogare temporară pentru industrii afectate de tranziția verde (ca sectorul auto), prevenind colapsul economic al acestora. Iar pe o linie de consolidarea a libertăţii de mişcare, sau „autonomiei strategice”, sunt necesare diversificarea lanțurilor de aprovizionare (inclusiv prin exploatarea și reciclarea materiilor prime critice în interiorul Uniunii, și dezvoltarea capacități proprii de producție a semiconductorilor) accelerarea investițiilor în energii regenerabile și diversificarea surselor de energie (ex. gaz importat din regiunea Mării Caspice, producţia crescută de energie nucleară), care ar reduce vulnerabilitățile energetice”, mai spune Radu Albu Comănescu.
În spectrul politic, Uniunea Europeană are de asemenea nevoie de mai multă coeziune, de politici comune și de noi reguli. Totul pentru a opri căderea spre irelevanță a Bruxelles-ului și pentru recăpătarea anvergurii sale de odinoară.
„Crearea unei politici de apărare integrate, cu o armată europeană sau un fond comun de apărare, ar spori influența geopolitică a UE, reducând dependența de NATO și SUA. Ar trebui să meargă mână în mână cu noi reguli de joc în luarea deciziilor în anumite sectoare, cum ar fi eliminarea unanimității în deciziile de politică externă, ceea ce ar permite UE să acționeze mai rapid și mai coerent pe scena globală; sau conceperea unor parteneriate strategice la nivel de UE pentru a consolida alianțe cu actori precum India, Japonia sau Africa, contrabalansând influența Chinei și a SUA, în special în comerț și tehnologia. Iar acestea nu se pot face fără un alt timp de narațiune europeană despre Europa în sine, despre proiectul de unitate şi integrare, şi despre naţiunile angajate în el”, dezvoltă expertul.
Radu Albu Comănescu nu are niciun dubiu: departe de a fi irelevantă, Uniunea Europeană se confruntă totuși cu foarte multe provocări și amenințări care o pot împinge într-o direcție greșită.
„Pe fond, UE nu este irelevantă, dar competitivitatea sa este amenințată de suprareglementare, de investiții insuficiente și o fragmentare politică viscerală. Pentru a recâștiga terenul pierdut, Europa trebuie să simplifice reglementările, să investească masiv în tehnologie, să reformeze procesul decizional și să echilibreze ambițiile verzi cu realitățile economice. Succesul depinde de capacitatea statelor membre de a acționa unitar, ceea ce necesită compromisuri între viziuni diferite”, încheie Radu Albu Comănescu.
Ştefan Lică Citește mai multe despre: uniunea europeanaexclusiv
Vezi articol complet la: Adevarul

Viorica Marin 1 live Publicat: 02.09.2025 03:51
Turcia va demara producția în masă a noii sale rachete balistice hipersonice începând cu anul 2026, a anunțat compania Roketsan, principalul producător de armament al țării, în cadrul unui eveniment dedicat industriei de apărare organizat la finalul săptămânii trecute.
Racheta Tayfun Block-4/ FOTO:X
Potrivit informațiilor prezentate de conducerea companiei, racheta Tayfun Block-4, aflată deja în etapele avansate ale dezvoltării, marchează un pas semnificativ în ambițiile Ankarei de a-și consolida poziția pe harta marilor puteri militare ale lumii.
Prin Tayfun Block-4, Turcia intră într-un club extrem de restrâns, format din state precum Rusia, China, Statele Unite și Iran – toate implicate activ în dezvoltarea tehnologiei rachetelor hipersonice. Aceste arme, capabile să atingă și să mențină viteze de peste Mach 5 (de cinci ori viteza sunetului), sunt considerate esențiale pentru dominația în viitoarele conflicte armate.
Pentru Ankara, această reușită vine în contextul unei strategii extinse de dezvoltare a capabilităților militare autohtone – de la portavioane și avioane de luptă proprii, până la sisteme navale și aeriene de ultimă generație. În mod semnificativ, Turcia se repoziționează și ca furnizor de armament alternativ pentru aliații săi din NATO, dar și pentru state din afara blocului euro-atlantic.
Potrivit directorului general Roketsan, Murat İkinci, Tayfun Block-4 este „cea mai performantă rachetă balistică produsă intern de Turcia”, capabilă să confere o viteză hipersonică constantă pe tot parcursul traiectoriei. Spre deosebire de alte rachete care ating temporar aceste viteze, Tayfun reușește să le mențină datorită arhitecturii sale avansate.
Racheta, cu o greutate de peste șapte tone, este echipată cu un focos exploziv de tip fragmentare-blast, destinat neutralizării țintelor strategice – de la infrastructuri critice până la sisteme de apărare antiaeriană. Concepută pentru a „deruta” sistemele defensive inamice, arma integrează tehnologii care sporesc precizia și puterea distructivă.
Deși raza exactă de acțiune nu a fost confirmată oficial, estimările presei de specialitate din SUA (The War Zone) situează Tayfun Block-4 în categoria rachetelor balistice cu rază medie – între 1.000 și 3.000 km. Versiunile anterioare ale rachetei Tayfun ar fi atins ținte aflate la 560 km, potrivit declarațiilor președintelui Recep Tayyip Erdoğan.
Vezi toate știrile de pe turcia intră clubul
În paralel, Roketsan lucrează intens la consolidarea prezenței sale internaționale. Recent, compania a testat cu succes sistemul MIDLAS – un lansator vertical de rachete destinat navelor militare turce. Prima fregată dotată cu acest sistem este TCG Istanbul, navă amiral a noii generații.
Planurile includ nu doar integrarea MIDLAS pe alte platforme din flota turcă, ci și exportul acestuia, în condițiile în care Turcia a înregistrat în 2024 o creștere de aproape 30% a exporturilor din domeniul apărării și aerospațial, ajungând la un nivel record de 7,2 miliarde de dolari.
Potrivit lui İkinci, livrările rachetei Tayfun în versiunile sale actuale continuă către forțele armate turce, în timp ce noi variante – adaptate în funcție de tipul de misiune și configurarea focoaselor – sunt deja în dezvoltare. Testările versiunii avansate, Tayfun Block-4, vor începe în perioada imediat următoare.
„Tayfun este deja în producție de serie. Dar este mai mult decât o rachetă – este o familie de sisteme, care va continua să evolueze”, a spus İkinci.
Pentru Ankara, lansarea acestei noi rachete nu este doar o demonstrație tehnologică, ci și un mesaj strategic într-un context regional tot mai tensionat.
Viorica Marin Citește mai multe despre: turciaproductie
Vezi articol complet la: Adevarul

Remus Florescu 1 live Publicat: 02.09.2025 04:02
La prețurile deja mari ale imobiliarelor din marile orașe ale României, precum Cluj-Napoca, Brașov, București, se adaugă impactul majorării TVA. În contextul în care nici veștile de pe piața muncii nu sunt extraordinare, mulți tineri se gândesc la alternative.
Piața imobiliară clujeană, cea mai scumpă din România. FOTO: pexels.com
Majorarea TVA la imobiliare a determinat o perioadă de efervescență pe piața din România. Un număr mare de români au intrat în cursa găsirii unei locuințe până la 1 august, data intrării în vigoare a noii reglementări, iar în întâmpinarea lor au venit dezvoltatorii cu „oferte speciale”.
Acest comportament al antreprenorilor a generat o ușoară scădere de preț în unele piețe, conform unui studiu al Imobiliare.ro în trei dintre cele mai mari orașe din ţară.
În Cluj-Napoca, preţul mediu solicitat pentru apartamentele noi a ajuns de la o medie de 3.233 euro/mp util în iunie la 3.108 euro/mp util în iulie. Cu toate acestea, orașul rămâne cel mai scump din ţară.
Acum că momentul a trecut și TVA-ul la imobiliare a crescut la 21%, mulți tineri se gândesc la alternative. Mai ales că s-au scumpit și materialele de construcții.
„Sunt de 3 ani aici, timp în care au explodat prețurile la imobiliare. Situația mea financiară: am avans mare, restul credit. Situația apartamentelor la vânzare: scumpe și oribile, în multe arunci tot, razi tot, și mai bagi 30.000 de euro.”
Deși dispune de un avans mare, tânărul crede că atât oferta cât și prețurile sunt o „batjocură”.
„Prețurile sunt nesimțite rău. Au ieșit acum pe piață niște apartamente din West City Tower la aprox. 3.000 €/mp. Și apoi vezi blocurile din 1960, unde totul e praf, că vin cu aceleași pretenții de preț, și nu mai știi cine nu e normal cu capul.”
„Scria un mănășturean că înainte țineau cai la parter în bloc. Acum cer 3000 €/mp”, a comentat un utilizator al platformei.
Un altul, născut și crescut la Cluj-Napoca, intervine arătând că este doar o legendă faptul că se țineau cai la parterul unui bloc din rău-famatul cartier clujean în primii ani de după Revoluție, unde acum se cer prețuri de lux.
Pentru mulți, chiria este o alternativă reală:
„Păi singura alternativă este chiria, dacă vrei să rămâi în Cluj-Napoca și nu ai banii necesari pentru un apartament și nici nu vrei credit. Care chiar nu e sfârșitul lumii. Momentan pare o soluție bună.”
„Eu pe credit de 20-30 de ani nu iau nici să mă bați. Poate așa pe 5 ani aș lua. E bine și în chirie pentru că am libertate să stau cât vreau, unde vreau, dar și prețurile la chirii au devenit tot mai nesimțite.”
Un cumpărător povestește „cheia succesului” găsirii unei locuințe la preț rezonabil:
„Am avut notificări pe 3 site-uri și timp de 2 ani am tot vizionat, cred că peste 100 de proprietăți, atât case cât și apartamente. Am ajuns în stadiu de ofertă de 4 ori, de 3 ori a trebuit să renunț. Altă dată vânzătorul a zis că nu vrea să mi-o mai vândă înainte să mergem la notar. Așteaptă-te la dezamăgiri.”
Altul descrie calitatea slabă a construcțiilor noi:
„Am văzut blocuri cu 6 etaje, vechi de max 5 ani, la care parterul era crăpat într-un hal de bagi mâna prin crăpătură. Problema la Cluj nu sunt doar prețurile, ci prețurile + calitatea.”
Mulți cred că piața e alimentată de bani veniți din afara orașului:
„Vin patronache cu banet curat sau la negru de pe Sălaj, Alba, Bistrița, Maramureș, Mureș etc. și cumpără pentru plozi sau ca investiție. Atât timp cât se cumpără, dezvoltatorul nu are motive să coboare prețul.”
„Eu caut de prin 2018 și am tot așteptat deoarece mulți „experți” ziceau că cei care vor aștepta 1-2 ani vor lua cu minim 20% mai ieftin, iar între timp prețurile aproape că s-au dublat”.
Unii au găsit soluții în localitățile din jur: Baciu, Turda, Oradea
„Am găsit un apartament în Baciu, cam 2000 €/mp, ultimul etaj cu terasă și parcare subterană. Aveam o părere foarte proastă despre Baciu până să vin la fața locului. Transport în comun la 5 minute, cartier aerisit, spații verzi, locuri de joacă.”
Alții preferă să se mute de tot din Cluj:
„Planul e să stau în chirie și să nu îmi arunc banii pe un apartament în Cluj. De banii de apartament + dobândă credit, stau liniștit în chirie cu 300-400 de euro până la bătrânețe. Copii nu îmi doresc, așa că apartamentul s-ar întoarce la stat oricum.”
„Personal, încep să mă întreb de ce nu se uită oamenii și la Turda. Având în vedere că are acces la mai multe autostrăzi și că s-au pus orașul la punct, pare următoarea piață ce urmează să înflorească.”
„Salut. Eu sincer am mare încredere în Oradea. Dezvoltare incredibilă pe partea de infrastructură, aproape de vamă etc. Și acolo au crescut prețurile destul de tare”.
„Printre cercurile de cunoștințe am văzut că mulți s-au reorientat spre Oradea sau Sibiu. Dar asta acum câțiva ani, că și acolo au început să crească prețurile destul de urât.”
„Duplex în Chinteni (localitate limitrofă Clujului-nr) la preț de apartament 2 camere în Cluj, dar ai curte proprie și aer mai curat.”
Remus Florescu Citește mai multe despre: cluj-napoca
Vezi articol complet la: Adevarul

Omul care a făcut posibilă apariția statului român modern a trăit o viață de roman. Era nepotul marelui Napoleon Bonaparte, a fost revoluționar, conspirator, dizident, a făcut pușcărie politică și în cele din urmă a reușit să unifice pentru prima dată în istoria lor, două state moderne.
Vezi articol complet la: Adevarul

Afrodita Cicovschi 1 live Publicat: 02.09.2025 05:05
Grădinițele, școlile private, business-urile de tip before & after school care funcționează în special în orașele mari din țară generează anual peste 7.000 de locuri de muncă și 300.000 de aplicări, datorită salariilor pe care le oferă, potrivit unei analize de piață.
Sistemul privat de educație se dezvoltă timid în România. Foto arhivă
„Într-un context cu multă incertitudine și multe nemulțumiri în sectorul public de învățământ, zona privată începe să se contureze tot mai mult ca o opțiune, cu toate că numărul de joburi disponibile în acest sector nu este nici pe departe comparabil cu cel din domenii precum retail, call center / BPO ori industria alimentară, iar locurile de muncă scoase în piață se adresează în special candidaților din orașele mari și medii, învățământul privat, atât cel preșcolar, cât și cel școlar fiind foarte timid dezvoltat sau chiar inexistent în urbanul mic sau în mediul rural”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România.
Astfel, un educator care lucrează într-o grădiniță privată din București câștigă între 4.000 și 5.000 de lei pe lună, în timp ce un asistent educator are un salariu cuprins între 3.500 și 4.000 de lei. Un asistent medical pentru o grădiniță privată câștigă, în medie, 4.000 de lei net în fiecare lună, în timp ce un psiholog poate avea un salariu de 4.000 de lei. Un director de grădiniță privată are un salariu de aproximativ 10.000 de lei pe lună, iar cei care conduc școli sau licee pot ajunge sau chiar depăși 15.000 de lei. Plafoanele salariale variază în funcție de experiența pe care o au candidații și de certificările profesionale obținute. Cele mai mari salarii sunt în București, în orașele mai mici nivelul fiind cu aproximativ 25% mai mic decât în Capitală.
În cazul școlilor private, pragurile salariale diferă în funcție de ciclul de învățământ. Astfel, potrivit Salario, comparatorul salarial marca eJobs, dacă salariul unui învățător debutant este de aproximativ 4.000 de lei pe lună, pentru cei care au cel puțin 5 ani de experiență depășește 5.000 de lei. Un profesor din ciclul gimnazial câștigă între 5.000 și 8.000 de lei, în funcție de vechime, dar și de specializarea pe care o are.
În sistemul de învățământ de stat, salariul de bază al unui învățător este de aproximativ 3.900 de lei net, iar cel al unui profesor debutant între 3.500 și 4.200 de lei. Cu cât crește vechimea și gradul didactic în care sunt încadrați, cresc și plafoanele salariale, astfel încât un profesor cu vechime de peste 25 de ani și grad 1 ajunge la un salariu de bază cuprins între 6.800 și 7.500 de lei net. La aceste salarii se pot adăuga diferite sporuri, precum indemnizația de dirigenție, gradația de merit, sporul de doctorat sau sporul pentru predare în zone izolate, dar și beneficii extrasalariale precum tichetele de vacanță.
Preşedintele Federaţiei Spiru Haret, Marius Nistor, a declarat recent că nu se pune problema unei greve generale în educaţie ci doar de o boicotare în data de 8 septembrie a începutului de an şcolar. În plus, a spus el, va fi un miting de amploare în faţa Palatului Victoria, urmat de o marş de protest, până la Palatul Cotroceni.
După 8 septembrie ar putea urma și alte acțiuni, gândite de sindicaliști, la nivel național
Citește mai multe știri pe top10stiri.ro
El a precizat că trebuie făcută distincţie între ce înseamnă boicotare şi grevă generală.
„Nu se pune problema unei greve generale. Noi vorbim doar de o boicotare în data de 8 septembrie a începutului de an şcolar. În 9 septembrie, încolo, vor fi alte acţiuni pe care le gândim la nivel national, de altă natură. Dacă va fi vorba de vreo grevă generală, asta o vom stabili împreună cu colegii noştri din ţară”, a precizat Marius Nistor.
Reprezentantul sindicatelor a mai anunţat organizarea unui miting de amploare în faţa Palatului Victoria, urmat de o marş de protest, până la Palatul Cotroceni.
Federaţiile sindicale din Educaţie au respins declaraţiile premierului Ilie Bolojan, conform cărora în ultimii ani ar fi scăzut norma didactică de predare.
„Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Educaţie ‘Spiru Haret’ şi Federaţia Naţională Sindicală ‘Alma Mater’ condamnă ferm declaraţiile premierului Ilie Bolojan, conform cărora norma didactică de predare ar fi scăzut în ultimii ani. Afirmaţia este complet falsă, lipsită de orice fundament şi fie demonstrează o gravă lipsă de cunoaştere a realităţilor din sistemul de învăţământ românesc, fie lansarea ei în spaţiul public a fost făcută special, cu un scop manipulator, chiar dacă este cunoscut adevărul”, se susţine într-un comunicat al sindicatelor.
Afrodita Cicovschi Citește mai multe despre: salariiscoligradinite
Vezi articol complet la: Adevarul