Criza politică din Franța a ajuns într-un punct atât de acut, încât ideea demisiei președintelui Emmanuel Macron — până de curând doar un zvon răspândit în culisele puterii — a devenit subiect de dezbatere publică. Chiar dacă o eventuală plecare a lui Macron ar produce un seism pe scena diplomatică europeană, tot mai mulți observatori se îndoiesc că un astfel de gest ar debloca impasul politic în care se află Republica, scrie Politico.eu. Problemele Franței sunt mai adânci. Președintele se află în căutarea celui de-al cincilea prim-ministru în mai puțin de doi ani, anticipând că actualul ocupant al funcției, François Bayrou, ar putea fi înlăturat luni, pe fondul măsurilor nepopulare de reducere a deficitului bugetar. Dar poate un nou prim-ministru impus de Macron să implementeze reducerile de cheltuieli necesare pentru a evita o criză a datoriei publice? Și ar putea eventuale alegeri anticipate să conducă la o majoritate stabilă? Ambele scenarii par puțin probabile. Iar chiar dacă Macron ar demisiona, succesorul său s-ar confrunta, aproape sigur, cu aceleași blocaje. Timp de aproape șapte decenii, instituțiile Republicii a Cincea au rezistat, indiferent de proteste sau greve. Guvernele au venit și au plecat, iar președinții — de cele mai multe ori — și-au dus mandatul la bun sfârșit, chiar dacă ieșeau din funcție mai puțin populari decât la început. Astăzi însă, legislativul este blocat, negocierile bugetare sunt în impas, iar vocile care anticipează o nouă perioadă de tulburări sociale sunt tot mai sonore. Piețele financiare sunt neliniștite, iar Bayrou avertizează că Franța riscă un scenariu similar celui traversat de Grecia, dacă nu își reduce cheltuielile. În acest context, lideri ai extremei drepte și stângi — Jordan Bardella (Rassemblement National) și Jean-Luc Mélenchon (La France Insoumise) — care controlează împreună o treime din Adunarea Națională, cer deschis demisia președintelui. Discuția despre o eventuală plecare a lui Macron nu mai este considerată fantezistă și include acum comentatori politici respectați, dar și personalități din zona dreptei moderate. „Au început să apară astfel de mesaje chiar din rândul celor apropiați de președinte”, afirmă Mathieu Gallard, sociolog în cadrul Ipsos Franța. „Disconfortul este real.” Cu toate acestea, o demisie a președintelui rămâne puțin probabilă. Un scrutin prezidențial anticipat — în condițiile în care alegerile sunt programate pentru 2027 — nu ar rezolva actuala criză. Sondajele indică faptul că alegeri legislative anticipate ar duce, cel mai probabil, la o nouă Adunare fragmentată, cu eventual câteva mandate în plus pentru extrema dreaptă. „Clasa politică întreține iluzia că, odată ales un președinte, francezii îi oferă și o majoritate parlamentară funcțională”, explică Benjamin Morel, expert în drept constituțional. Potrivit acestuia, această presupunere a fost zdruncinată de victoria lui Macron în 2017, când a rupt bipartidismul tradițional. Faliile politice apărute atunci revin acum în forță. „Nu am mai văzut atâta incertitudine de când eram student, în 1968”, spune Eric Chaney, fost economist-șef al companiei AXA, cu referire la revoltele care au paralizat Franța și au dus la reforme sociale și politice profunde. „Dintr-o dată, nu mai știi ce se întâmplă cu economia sau cu guvernul tău”, adaugă el. Cunoscut pentru caracterul său hotărât, Macron a respins mereu ideea unei plecări premature. Centristul în vârstă de 47 de ani domină scena politică franceză de aproape un deceniu. Totuși, ambiția sa de a transforma Franța într-o „națiune start-up” nu s-a materializat pe deplin. Președintele este conștient că politicienii francezi dau puține semne că ar fi dispuși să-și depășească divergențele pentru a adopta reforme bugetare dureroase, dar necesare. „Atmosfera din Franța este pur și simplu refractară”, susține Gaspard Gantzer, fost consilier al președintelui socialist François Hollande. „Vom continua să adâncim deficitul, nu se va întâmpla nimic concret și situația se va agrava.” Opoziția ar greși, spune Chaney, dacă ar crede că poate traversa criza doar schimbând premieri, organizând alegeri anticipate sau chiar provocând o demisie prezidențială — fără a accepta tratamentul amar propus de guvernele lui Macron. „Dacă oamenii încep să creadă că pot trăi cu deficite nesustenabile, ne îndreptăm spre o criză în toată regula. Germania va începe să vadă în Franța o problemă reală, iar BCE nu va putea interveni pentru a susține datoria publică franceză”, avertizează el. Potrivit lui Chaney, Germania ar putea impune condiții dure în schimbul oricărui sprijin. Dar chiar dacă Berlinul ar reuși să exercite presiuni asupra clasei politice franceze, ar accepta Parisul să urmeze această cale? Dacă protestele „vestelor galbene” din 2018-2019, manifestațiile împotriva reformei pensiilor din 2023 și apelurile recente la grevă generală ne spun ceva, este că opinia publică franceză — tot mai sceptică și neliniștită — are o toleranță scăzută față de austeritate. Cât despre o eventuală înlăturare a lui Macron, Franța este o țară marcată de istoria sa revoluționară și cunoaște bine atât tentația, cât și riscurile îndepărtării liderului suprem. Este ușor să ceri capul președintelui — dar trebuie să fii pregătit și pentru haosul care ar putea urma.
Vezi articol complet la: Adevarul
