Adunarea Generală a ONU a adoptat miercuri o rezoluție istorică care declară comerțul transatlantic cu sclavi drept „cea mai gravă crimă împotriva umanității”. Documentul a fost votat de 123 de țări, în timp ce doar trei state – Statele Unite, Israel și Argentina – au votat împotrivă.
Detalii despre votul istoric de la ONU
Rezoluția, inițiată de Ghana și susținută de Uniunea Africană și națiunile din Caraibe, a stârnit controverse în rândul marilor puteri occidentale. Regatul Unit și toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au numărat printre cele 52 de țări care s-au abținut de la vot.
Ghana a argumentat că rezoluția este necesară deoarece consecințele sclaviei persistă și astăzi, inclusiv sub forma disparităților rasiale. Ministrul de Externe al Ghanei, Samuel Okudzeto Ablakwa, a declarat după vot: „Am făcut-o pentru Africa și pentru toți oamenii de origine africană.”
Președintele ghanez John Dramani Mahama, vorbind în numele Uniunii Africane, a subliniat: „Astăzi ne reunim în solidaritate solemnă pentru a afirma adevărul și a urmări o cale spre vindecare și justiție reparatorie. Adoptarea acestei rezoluții servește drept garanție împotriva uitării.”
Contextul istoric al comerțului transatlantic cu sclavi
Comerțul transatlantic cu sclavi, desfășurat între secolele XV și XIX, a implicat răpirea, înrobirea și transportul a cel puțin 12,5 milioane de africani către America și Caraibe. Condițiile călătoriei au fost atât de înfiorătoare încât doar 10,7 milioane au supraviețuit.
Rezoluția, intitulată „Declarația privind traficul de africani înrobiți și înrobirea rasializată a africanilor ca fiind cea mai gravă crimă împotriva umanității”, condamnă fără echivoc aceste practici ca fiind „cea mai inumană și durabilă nedreptate împotriva umanității”.
Apeluri la scuze oficiale și reparații
Documentul solicită statelor membre ONU să se angajeze în discuții privind „justiția reparatorie, inclusiv scuze complete și formale, măsuri de restituire, compensare, reabilitare, satisfacție, garanții de nerepetare și modificări ale legilor, programelor și serviciilor pentru a aborda rasismul și discriminarea sistemică”.
Ministrul Ablakwa a criticat faptul că unele națiuni au refuzat să-și recunoască crimele: „Autorii comerțului transatlantic cu sclavi sunt cunoscuți – europenii, Statele Unite ale Americii. Ne așteptăm ca toți aceștia să își ceară scuze formal Africii și tuturor persoanelor de origine africană.”
Principalele națiuni europene implicate în sclavagism au fost Portugalia, Spania, Marea Britanie, Franța, Țările de Jos, Danemarca și Suedia. Țările de Jos rămân singura țară europeană care a emis scuze formale pentru rolul său în sclavie.
Urmărește știrile zilei pe Top10Știri.ro
Ablakwa a sugerat de asemenea că instituțiile trebuie să continue să abordeze rasismul structural și că ar putea fi oferite „compensații” celor afectați. O cale către justiția restaurativă, a spus acesta, este ca „toate artefactele jefuite să fie returnate pe continentul mamă”.
Argumentele țărilor care s-au opus rezoluției
Unii membri ONU au argumentat că statele și instituțiile de astăzi nu ar trebui să fie considerate responsabile pentru greșelile istorice. Aceștia și-au exprimat îngrijorarea că rezoluția ar putea implica o ierarhie între crimele împotriva umanității, tratând unele ca fiind mai grave decât altele.
Adjunctul ambasadorului american la ONU, Dan Negrea, a declarat că SUA „nu recunosc un drept legal la reparații pentru greșeli istorice care nu erau ilegale conform dreptului internațional la momentul când au avut loc”. El a adăugat: „Statele Unite se opun de asemenea ferm încercării rezoluției de a clasifica crimele împotriva umanității în orice tip de ierarhie.”
Reprezentanta UE, Gabriella Michaelidou, a spus că blocul ar fi susținut o rezoluție care evidențiază „amploarea atrocității”, dar a ridicat preocupări „legale și factuale”, inclusiv aplicarea retroactivă a dreptului internațional.
Ministrul de Externe al Ghanei a concluzionat: „Istoria nu dispare când este ignorată, adevărul nu slăbește când este amânat, crima nu putrezește… și justiția nu expiră odată cu timpul.”