Patru insule artificiale. Blocuri de sticlă și beton care strălucesc în soarele tropical. Malluri cu vitrine perfect aranjate, dar fără clienți. Și o liniște aproape înspăimântătoare acolo unde ar fi trebuit să trăiască 700.000 de oameni.
Asta este Forest City astăzi — un proiect de 100 de miliarde de dolari care a vrut să fie viitorul și a ajuns să fie un avertisment.
O insulă ridicată din apă pentru 700.000 de suflete
Totul a început în 2016. Compania chineză Country Garden a ridicat, la propriu, pământ din apele Strâmtorii Johor, la granița dintre Malaezia și Singapore. Pe această insulă artificială a construit apartamente moderne, terenuri de golf, hoteluri de cinci stele, școli internaționale și centre comerciale impresionante.
Prețul unui apartament? Undeva între 100.000 și câteva milioane de dolari. Publicul țintă: clasa de mijloc superioară din China, oameni care visau la o viață mai liberă, mai aproape de Singapore — capitala financiară a Asiei de Sud-Est.
Visul părea realizabil. Cel puțin o vreme.
Loviturile care au transformat paradisul în ruină
Interdicția Beijingului — prima ghilotină
În 2017, guvernul chinez a înăsprit drastic controlul asupra transferurilor valutare în străinătate. Efectul a fost imediat și brutal: mii de potențiali cumpărători nu mai puteau scoate banii din China. Vânzările s-au prăbușit aproape peste noapte.
Cei care cumpăraseră deja — mulți plătind integral în avans — s-au trezit proprietarii unor apartamente la care nu puteau ajunge și pe care nu le puteau revinde. O capcană perfectă.
Pandemia și colapsul Country Garden
A urmat pandemia de COVID-19. Frontierele s-au închis, zborurile au dispărut, iar Forest City a rămas și mai izolat față de lume. Dar lovitura cu adevărat fatală a venit ulterior: Country Garden, gigantul imobiliar constructor al întregului proiect, a intrat în colaps financiar spectaculos.
Compania a acumulat datorii de sute de miliarde de dolari. Proiecte întregi din China au fost abandonate la jumătate de drum. Forest City a supraviețuit fizic — dar și-a pierdut orice inerție și orice viitor previzibil.
Cifrele unui dezastru fără precedent în istoria imobiliară
- 700.000 de locuitori planificați la capacitate maximă
- Sub 10.000 de persoane locuiesc efectiv acolo în prezent
- Zeci de mii de unități vândute — marea majoritate complet goale
- 30+ km² de insulă artificială construită din nimic în mijlocul mării
- 100 de miliarde de dolari — investiția totală estimată a proiectului
Ei bine, când pui aceste cifre cap la cap, înțelegi de ce presa internațională vorbește despre „cea mai spectaculoasă catastrofă imobiliară din Asia”. Nu e o exagerare jurnalistică. E o descriere aproape clinică a realității.
Mai poate fi salvat Forest City?
Guvernul malaezian nu a renunțat. Premierul Anwar Ibrahim a transformat zona într-o zonă economică specială, cu scutiri fiscale generoase și proceduri simplificate pentru companiile internaționale care vor să se stabilească acolo.
Obiectivul declarat: atragerea firmelor din tehnologie, finanțe și producție de înaltă precizie. O renaștere prin reinventare totală a identității orașului.
Viața ciudată a celor câteva sute de pionieri
Câteva sute de familii chiar trăiesc acolo. Au supermarket funcțional, școală internațională, parcuri bine întreținute și o priveliște uluitoare spre luminile Singaporelui, la nici câțiva kilometri distanță.
Ceea ce puțini știu: unii expatriați din Europa și Asia au descoperit în Forest City prețuri surprinzător de atractive și o calitate a infrastructurii greu de egalat — pentru că totul e proiectat pentru de 70 de ori mai mulți oameni decât cei care îl locuiesc acum.
Va reuși Malaezia să rescrie povestea acestei insule? Sau Forest City va rămâne pentru totdeauna cel mai scump oraș-fantomă din istoria omenirii? Răspunsul va veni în anii următori — și lumea îl așteaptă cu sufletul la gură.
Până atunci, influența chineză în economia globală continuă să genereze surprize și controverse pe toate meridianele. Inclusiv în România, unde tehnologia chineză de bruiaj a ajuns subiect de anchetă penală după un jaf spectaculos la Timișoara.