Cristina Ene 1 live Publicat: 30.12.2025 04:30
La un an de când a început campania de reducere a imigrației a președintelui american Donald Trump, firmele de construcții din Louisiana nu mai găsesc dulgheri. Spitalele din Virginia de Vest au pierdut medici și asistente medicale care aveau planuri să sosească de peste hotare. O ligă de fotbal din Memphis nu mai poate forma suficiente echipe, întrucât copiii imigranților au încetat să mai vină.
America își închide porțile către lume, sigilând granițele, îngustând căile legale de intrare și trimițând noii veniți și rezidenții de lungă durată spre poarta de ieșire din țară.
Taxele pentru viză au fost majorate, admiterea refugiaților este aproape zero, iar cea a studenților internaționali a înregistrat o scădere. Retragerea statutului legal temporar acordat sub administrația Biden a făcut ca sute de mii de persoane să fie vulnerabile la expulzare în orice moment. Administrația americană susține că a expulzat deja peste 600.000 de persoane.
Micșorarea populației străine nu va avea loc peste noapte. Oxford Economics estimează că imigrația netă este de aproximativ 450.000 de persoane pe an sub politicile actuale. Această cifră este mult sub cele două până la trei milioane de sosiri anuale în timpul administrației Biden. Proporția populației țării născute în străinătate a atins 14,8% în 2024, un nivel nemaiîntâlnit din 1890.
Însă oficialii Casei Albe au precizat clar că vizează un nivel apropiat mai degrabă de restricțiile asupra imigrației din anii 1920, când Congresul, la apogeul unei creșteri a nativismului, a interzis intrarea persoanelor din jumătate din lume și a redus imigrația netă la zero. Proporția populației născute în străinătate a atins un nivel de 4,7% în 1970. Stephen Miller, un consilier de top al lui Trump, a vorbit llaudativ de acele decenii de imigrație scăzută ca fiind ultima dată când Statele Unite au fost „o superputere globală incontestabilă”.
Indiferent ce se va întâmpla, nu încape îndoială că schimbări majore se întrevăd la orizont. Imigrația este atât de prezentă în țesătura socială – în sălile de clasă și secțiile de spital, în parcurile orașului și sălile de concerte, în sălile de consiliu ale corporațiilor și în fabrici – încât ridicarea unui zid va schimba probabil profund viața de zi cu zi a milioane de americani.
Magazinele alimentare și bisericile sunt acum mai tăcute în cartierele de imigranți. Mai puțini studenți vin în Los Angeles și New York City. În sudul Floridei, Billo’s Caracas Boys, o orchestră venezueleană, organizează un concert anual de sărbători – ocazie cu care familii întregi vin să danseze salsa și paso dobles. Anul acesta, orchestra a anunțat în ultimul moment că anulează spectacolul deoarece o proporție mare de posibili spectatori sunt atât de temători încât preferă să rămână acasă.
Schimbările se vor resimți și la sute de kilometri de orice ocean sau graniță națională – de pildă, pe străzile înzăpezite din Marshalltown, Iowa, un oraș cu 28.000 de locuitori aflat la aproximativ o oră de mers cu mașina la nord-est de Des Moines.
Primii mexicani, o parte fără acte, au sosit în Marshalltown în anii 1990 pentru a lucra la fabrica de procesare a cărnii de porc. De la razia de mare amploare a autorităților pentru imigrație în 2006, au sosit refugiați cu un statut legal mai bine definit – din Myanmar, Haiti și Republica Democrată Congo.
În prezent, restaurante mexicane, chinezești și vietnameze împânzesc străzile din jurul impunătoarei curți de judecată din secolul al XIX-lea. Populația este formată în proporție de 19% din persoane născute în străinătate, iar în școlile publice se vorbesc aproximativ 50 de dialecte. La slujba în limba spaniolă de duminică, biserica catolică locală se umple de credincioși, iar în 2021, o societate religioasă birmaneză a construit o statuie impunătoare a lui Buddha la marginea orașului.
„Infuzezi mai multă energie în comunitate”, a comentat Michael Ladehoff, primarul ales al orașului Marshalltown. „Dacă stagnezi și nu mai ai parte de oameni noi în comunitatea ta, începi să îmbătrânești.”
Însă, odată cu intensificarea campaniei președintelui Trump împotriva imigrației, festivalurile locale sunt tot mai golite de spectatori. Părinții își retrag copiii de la școală când aud despre persoane reținute. Supraveghetorul construcției unui stadion sportiv a primit o scrisoare de deportare. Fabrica de carne de porc a concediat muncitori, întrucât permisele acestora de muncă au expirat.
Insecuritatea fiecărui imigrant în parte se răspândește în comunitatea mai largă. Sergii Fedko și soția sa, Tetiana, au venit în Marshalltown în 2023 împreună cu alte cinci familii ucrainene în cadrul unui program pentru imigranți din țara sfâșiată de război.
Fedko, inginer la o centrală electrică din Ucraina, a fost angajat rapid la o firmă locală de arhitectură ca designer și desenator. Soția lui lucrează la o creșă, unde este iubită de copii. Cei trei fii ai lor sunt înscriși la școală; cel mare excelează la fotbal și înot. Au cumpărat două mașini și o casă pe care au renovat-o.
Noile politici de imigrare le-au redus perspectivele de trai în America. Au solicitat o prelungire cu mult înainte de expirarea perioadei condiționate de doi ani, dar Casa Albă a întrerupt procesarea cererilor și a modificat regulile. Pe măsură ce săptămânile treceau și nu primeau niciun răspuns, neliniștea lor s-a accentuat, astfel că au decis să solicite și azil. La mijlocul lunii decembrie, Fedko a fost anunțat că cererea sa de prelungire a fost aprobată, doar că aceasta ar presupune plata noii taxe de 1.000 de dolari. Cererea soției sale este încă în așteptare.
Dacă își pierde permisul de muncă, plecarea ei va agrava deficitul acut de îngrijitori, care îngreunează mersul la muncă al părinților americani. Managerul lui Fedko, Heidi Hogan, a făcut tot posibilul să ajute. Motivele ei nu sunt în întregime altruiste; nu există prea mulți desenatori calificați în zonă.
„Dacă nu poate rămâne la noi o să-mi fie greu să găsesc pe altcineva”, a spus ea.
Nu este clar ce vor însemna aceste schimbări pentru America. Însă trecutul oferă unele indicii.
În primul secol de existență a SUA, imigrația a fost în esență nerestricționată la nivel federal. Situația a început să se schimbe la sfârșitul anilor 1800, odată cu „marele val” de imigranți care fugeau de opresiunea politică sau căutau de lucru. Începând cu anii 1870 și în deceniile care au urmat, Congresul a interzis accesul criminalilor, anarhiștilor, celor aflați în sărăcie extremă și tuturor muncitorilor chinezi .
La începutul secolului al XX-lea, sentimentul anti-imigrație era larg răspândit. Avocatul și eugenistul Madison Grant a scris în cartea sa din 1916, The Passing of the Great Race, că alte țări străine profită de deschiderea Americii pentru a trimite „pleava închisorilor și azilurilor” și că „întregul ton al vieții americane, social, moral și politic, a fost coborât și vulgarizat de ele”.
Grant a fost consultat în calitate de expert în momentul când Congresul a început să elaboreze Legea imigrației din 1924, care a interzis aproape toată imigrația din Asia, a creat Patrula de Frontieră a SUA și a stabilit cote pentru țările est-europene. Imigrația netă – care contabilizează atât persoanele care pleacă, cât și pe cele care intră – a scăzut vertiginos.
Limbajul de astăzi se face un ecou al acelei perioade. Președintele Trump îi caracterizează pe oamenii din Somalia, Haiti și Afganistan ca venind din văgăuni și acuză alte țări că „golesc închisorile și instituțiile de boli mintale în Statele Unite ale Americii”.
Dezbaterea mai amplă din anii 1920 sună familiar și urechilor contemporanilor: temeri legate de criminalitate; anxietate cu privire la scăderea ratelor de fertilitate în rândul populației native, suspiciuni cu privire la politica noilor veniți; speranțe că restricțiile ar însemna salarii mai mari pentru lucrătorii născuți în SUA; dispute privind asimilarea .
Astăzi, unii susținători ai stoprii imigrației – inclusiv vicepreședintele JD Vance – susțin că o atare politică ar ajuta țara să-i absoarbă pe cei care sunt deja în SUA, ar reduce concurența pentru bunuri rare, cum ar fi locuințele, și ar consolida oportunitățile de angajare pentru tinerii care au abandonat piața de muncă. Reihan Salam, președintele Institutului conservator Manhattan, a scris în cartea sa din 2018, „Melting Pot or Civil War?”, că o populație mare și în continuă creștere de imigranți slab calificați, mulți dintre ei trăind în enclave etnice ale clasei muncitoare, riscă să creeze o „subclasă permanentă”.
Dovezile privind impactul restricțiilor din anii 1920 asupra asimilării sunt mixte. Unii cercetători au descoperit că, fără noii veniți din țările lor de origine, imigranții erau mai predispuși să se căsătorească cu cetățeni născuți în America și aveau o probabilitate mai mică să locuiască în cartiere omogene din punct de vedere etnic. Alte studii sugerează că politicile care vizau o asimilare forțată au avut efectul contrar, consolidând determinarea de a menține identitățile etnice.
Indiferent de situație, efectele acelei perioade continuă să fie resimțite. Melissa Marinaro, care conduce Programul Italo-American de la Centrul de Istorie Heinz din Pittsburgh, a explicat că, atunci când persoanele care au fugit din Italia în anii din jurul celui de-al Doilea Război Mondial nu s-au putut alătura membrilor familiei din Statele Unite, au ales să plece în Australia sau în Canada.
„O sută de ani mai târziu, încă avem familii italo-americane care sunt separate de familiile lor extinse”, a spus ea.
Restricțiile adoptate în anii 1920 au dominat imigrația americană până când concurența internațională din Războiul Rece, mișcarea pentru drepturi civile și o schimbare a poziției sindicatelor au dus la sfârșitul cotelor de origine națională în 1965.
Deși efectele restricțiilor privind imigrația din 1924 sunt dificil de separat de alte evoluții – războaie, progrese tehnologice, explozia demografică – cert este că salariile au crescut pentru lucrătorii născuți în SUA în locurile afectate de restricțiile privind imigranții. Dar numai pentru scurt timp. Angajatorii au evitat să plătească salarii mai mari prin angajarea lucrătorilor din Mexic și Canada, țări care nu erau supuse plafoanelor de imigrație; lucrătorii născuți în America din orașele mici au migrat în zonele urbane și au atenuat penuriile. Fermele au apelat la automatizare pentru a înlocui forța de muncă lipsă. Industria minieră a cărbunelui, care era alimentată de imigranți cărora li s-a interzis intrarea, s-a redus .
Ce se întîmplă însă azi? Salariile în construcții au crescut, chiar dacă construcția de locuințe a fost lentă – un posibil indiciu că deportările din industria cu o concentrație mare de imigranți au avut impact asupra salariilor. Sindicatul care reprezintă lucrătorii din industria de procesare a cărnii de porc vede la rândul său un avantaj, chiar dacă se opune deportărilor.
„Cu siguranță voi aduce în discuție la masa negocierilor faptul că modalitatea de a rezolva deficitul de forță de muncă este de a plăti mai mulți bani”, a declarat Mark Lauritsen, șeful diviziei de ambalare a cărnii de la United Food and Commercial Workers Union International.
Același lucru este valabil și în domeniul amenajărilor peisagistice. Echipele de imigranți care lucrează în aer liber au fost o țintă ușoară de deportare pe parcursul verii. La începutul primăverii, a declarat Kim Hartmann, director executiv la o firmă de amenajări peisagistice din zona Chicago, forța de muncă ar putea fi cu 10 până la 20% mai mică.
„Va fi mult mai competitiv să găsești acea persoană care a fost maistru sau supraveghetor și are ani de experiență”, a spus Hartmann. „Știm că asta duce la creșterea costurilor.”
Un studiu din 2022 a examinat expulzarea a zeci de mii de mexicani din Statele Unite la începutul anilor 1930. Contrar intenției, șomajul a crescut, iar salariile au scăzut pentru lucrătorii nativi, posibil din pricina faptului că sectoarele care depindeau de forța de muncă a imigranților – agricultura, construcțiile și industria prelucrătoare – au avut de suferit și s-au contractat.
Lecția ultimei perioade de restricții intense este că angajatorii au o serie de modalități de a se adapta, a spus Leah Boustan, profesoară de economie la Yale, care studiază istoria imigrației.
„Meniul este format din alte surse de forță de muncă și utilaje”, a spus ea. „Nu este evident că îl vei alege pe tipul de pe stradă în raport cu aceste alternative.”
Astăzi, acest meniu s-a extins. Companiile pot externaliza locurile de muncă către alte țări. Inteligența artificială înlocuiește anumite tipuri de muncă, iar alte țări, precum Japonia, au demonstrat posibilitățile roboticii. Dar multe servicii încă necesită intervenția umană, în persoană.
„Dacă ești obstetrician și ajuți la nașterea unui copil chiar în acel moment, ai nevoie de mâini pe care să le pui pe pacient”, a spus David Goldberg, vicepreședinte al Vandalia Health, o rețea de spitale și cabinete medicale din Virginia de Vest. „Nu este aceeși situație cu un bancher sau cu cineva care creează cod.”
Aproape o cincime din posturile de asistente medicale sunt vacante în prezent în Virginia de Vest – un stat cu persoane mai vârstă, mai bolnave și mai sărace decât majoritatea – iar statul se confruntă cu un deficit grav de medici în următorii ani. Răspunsul a fost căutarea de angajați în străinătate. O treime dintre medicii din Virginia de Vest au absolvit facultăți de medicină din străinătate. Acum, această opțiune se restrânge.
„Am pierdut doi cardiologi din cauza temerilor lor că nu vor primi viza și, dacă ar primi-o, că nu vor putea rămâne aici permanent”, a spus Goldberg. „Au plecat în altă parte.”
În mod similar, nimeni nu a descoperit cum să culeagă culturi delicate cu mașini. În anii 1970, când imigrația a fost redusă, unele culturi, precum ceapa verde, au dispărut de pe rafturi sau au fost importate.
Vezi ultimele știri din România
„Nu va răsări din pământ și ajunge împachetată fără ca cineva să fie implicat undeva pe parcurs”, a spus Luke Brubaker, care conduce o fermă de lactate împreună cu fiii și un nepot în Pennsylvania. Pentru a mulge vacile, a le hrăni și a ale ajuta să fete viței, se bazează pe peste o duzină de muncitori născuți în străinătate, majoritatea mexicani. Nu este prea optimist că îi va putea înlocui.
„Poți da un anunț în ziar”, a spus el. „Poate că rezultatul va fi un singur american care să aplice la acel loc de muncă, când ai nevoie de 10 persoane. Și nici asta nu e sigur.”
Deocamdată, Brubaker încă poate găsi personal. Valul de imigranți care au intrat în Statele Unite sub președintele Biden – peste opt milioane de persoane – înseamnă că mulți lucrători născuți în străinătate sunt încă disponibili.
Această creștere a numărului de imigranți a contribuit la crearea unei reacții negative la adresa imigranților, alimentând temerile legate de criminalitate și locuri de muncă. De asemenea, i-a afectat pe imigranții care simțeau că se confruntă cu bariere mai mari decât noii sosiți din țări precum Venezuela.
„Populația mexicană simțea că nu e corect”, a spus Alfonso Medina, proprietarul restaurantului La Carreta, un restaurant Tex-Mex din Marshalltown, deschis de tatăl său, un imigrant mexican, în anul 2000. „Imaginați-vă că sunteți aici de 20, 30 de ani și contribuiți. Și dintr-o dată vine această administrație, care lasă oamenilor să intre imediat pe baza unui permis. S-au simțit trădați.”
În 2024, acești imigranți s-au îndreptat spre Trump.
Dan Simpson, directorul executiv al Taziki’s, un lanț de restaurante mediteraneene cu specific fast-food, cu sediul în sud-estul Statelor Unite, a pierdut angajați de la începutul anului. Aceștia nu erau doar spălători de vase și bucătari, ci și manageri și manageri adjuncți, care veniseră în Statele Unite cu diplome de studii superioare.
Deși este îngrijorat de impactull asupra propriei afaceri, el consideră că pagubele ar putea fi mult mai mari.
„Dacă privim în urmă, problema mai mare este că pătăm imaginea Americii”, a spus Simpson. Chiar dacă Statele Unite se redeschid, a spus el, „vom avea nevoie de o campanie pentru a corecta ideea că America nu este țara oportunităților”.
Studenții internaționali plătesc taxa de școlarizare integrală, care ajută la finanțarea noilor programe și a costurilor de bază pentru multe colegii din SUA. Cum înscrierile internaționale au scăzut, multe școli au început să se confrunte cu deficite bugetare .
Aproape jumătate dintre imigranții care au venit legal în Statele Unite între 2018 și 2022 aveau studii superioare, potrivit Migration Policy Institute, un grup de experți non-partizan. Imigranții sunt mult mai predispuși decât cetățenii americani să pornească afaceri; aproape jumătate dintre companiile din topul Fortune 500 din acest an au fost fondate de imigranți sau de copiii imigranților.
Mai multe studii au constatat o scădere a numărului de brevete emise pentru invenții americane după legile privind imigrația din anii 1920.
„Avem o economie mai mică, mai puțin dinamică și mai puțin diversificată”, a declarat Exequiel Hernandez, profesor la Wharton School din cadrul Universității din Pennsylvania.
Vezi și articole de securitate cibernetică aici
La începutul anului 2025, Rayan Sadri strângea bani pentru start-up-ul său de inteligență artificială . În iunie, administrația Trump a interzis accesul tuturor de pe o listă de țări musulmane și din alte țări, inclusiv Iran, de unde este originar Sadri. Având sediul în Montreal și neputând călători în Statele Unite, acesta nu mai putea cunoaște cu ușurință potențiali investitori și clienți. Mutarea companiei la San Francisco, așa cum și-ar fi dorit, nu avea să se întâmple. Printre alți factori, interdicția a încetinit avântul tinerei companii.
„Totul pentru startup-uri înseamnă avânt”, a spus Sadri, care acum va lucra pentru o altă companie de tehnologie din Canada.
Nu este vorba doar de Silicon Valley. Multe mici întreprinderi din întreaga țară au fost construite de și pentru imigranți – și au fost îmbrățișate de o comunitate mai largă. În Marshalltown, Luisa Ortega organizează rodeouri în stil mexican și spectacole de muzică populare încă din 2012. În ultimii ani, au început să vină și locuitorii albi. „Le place spectacolul care durează toată ziua, vor să poată merge să danseze”, a spus ea.
Pe termen lung, imigrația scăzută se va ciocni de o tendință inexorabilă: o populație îmbătrânită care va avea nevoie de îngrijire, în contextul în care vor fi mai puțini lucrători disponibili pentru aceste servicii.
Jumătate dintre persoanele care lucrează la Sinai Residences, un centru de seniori din Boca Raton, Florida, sunt imigranți. Rachel Blumberg, directorul executiv, a trebuit deja să notifice 38 de lucrători din Cuba, Haiti și Venezuela că vor trebui să plece deoarece administrația Trump a pus capăt statutului legal temporar al țării lor. Aceasta reprezintă 9% din forța sa de muncă.
„A fost ca o înmormântare care nu se va termina niciodată”, a spus ea despre acele conversații. „Sunt cei mai buni angajați ai mei.”
Zonele rurale și orașele postindustriale s-au confruntat mult timp cu exodul tinerilor și cu nevoile tot mai mari ale locuitorilor mai în vârstă care au rămas în urmă. Multe dintre aceste locuri și-au bazat viitorul pe imigranți.
Comitatul Lancaster, Pennsylvania, faimos mai ales pentru o comunitate care a refuzat să fie asimilată – Amish – a devenit de-a lungul anilor și gazda unei piețe globale. Oameni din Myanmar umplu acum băncile unei biserici menonite fondate în anii 1700. Zeci de refugiați congolezi lucrează la centrele locale de distribuție. Reședința comitatului, Lancaster, are două restaurante nepaleze. Relocarea refugiaților, o misiune a menoniților locali, a devenit esențială pentru strategia de creștere a orașului Lancaster.
Spre deosebire de majoritatea comitatelor din Pennsylvania, „numărul locuitorilor din Lancaster este în creștere”, a declarat Heather Valudes, președinta Camerei de Comerț din Lancaster. „Dar acest lucru se datorează pur și simplu imigranților”.
Ahmed Ahmed, în vârstă de 31 de ani, a ajuns în Lancaster pe când avea 3 ani. Părinții săi, refugiați din Ciad, lucrau ca asistenți medicali certificați, având grijă de vârstnicii din Lancaster; Ahmed a devenit între timp managerul unui hotel local și consilier local.
Acum supraveghează unii dintre imigranții care au sosit după el, inclusiv mai mulți refugiați cubanezi care lucrează la hotel. În această vară, au aflat că permisele lor de muncă temporară au expirat. Și muncitorii haitieni de la fabrica de păsări de curte au fost înștiințați. La fel și angajații ucraineni de la Walmart.
Acum se află într-o situație incertă. Economia este închisă pentru ei, dar nu se pot întoarce nici acasă – Statele Unite nu permit nici măcar zboruri comerciale către Haiti. Excluși din forța de muncă oficială, unii se vor muta probabil în orașe mai mari și vor căuta locuri de muncă la negru, livrând mâncare sau făcând curățenie în case.
Ahmed nu știe sigur ce s-a întâmplat cu cubanezii cu care lucra. Este îngrijorat pentru ei, dar și ceea ce i-ar putea rezerva viitorul orașului său adoptiv.
„Acesta este doar anul 1”, a spus el. „Care este viitorul?”
Cristina Ene Citește mai multe despre: administratia trump
Vezi articol complet la: Adevarul
Cristi Chivu taxează un rival din Serie A: „Asta lasă un miros urât” Stiri Sport…
Trump, laude necontrolate pentru Netanyahu: „Bibi este un om puternic. Este un prim-ministru de război,…
Actualitate Soldaţi ruşi, acuzați de uciderea prizonierilor de război / Ce a pățit o familie…
Actualitate Beyoncé a devenit oficial miliardară Viorela Marin HotNews.ro Beyoncé în turneul Cowboy Carter. Credit…
Radu Miruţă, noul ministru al Apărării Naţionale, anunţă că a solicitat, pentru anul viitor, o…
Radu Miruţă, ministrul Apărării Naţionale, afirmă, referindu-se la pensiile militarilor, că ”nu e nimeni mai…