Primul Război Mondial a izbucnit la doar un an după finalizarea clădirii, în 1913. Clădirea a rezistat de-a lungul a două războaie mondiale și, pentru o vreme, a găzduit organizația juridică umbrelă a Ligii Națiunilor.
Când Națiunile Unite au fost fondate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, Haga a redevenit centrul dreptului internațional. Însă, în timp ce toate celelalte organisme principale ale ONU se aflau la New York, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) și-a început activitatea la Palatul Păcii din Olanda.
Ce este Curtea Internațională de Justiție?
„Curtea Internațională de Justiție este principalul organ judiciar al Națiunilor Unite”, prevede Capitolul XIV, Articolul 92 din Carta ONU, tratatul internațional autoritar care guvernează Națiunile Unite. Cele 193 de state membre sunt automat părți la tratat și trebuie să respecte deciziile CIJ – cel puțin, conform cartei.
Curtea este formată din 15 judecători, fiecare dintre aceștia trebuind să provină dintr-o țară diferită și fiind aleși de Adunarea Generală a ONU și de Consiliul de Securitate. Cinci noi judecători sunt adăugați prin rotație în comisie la fiecare trei ani. La fel ca în Consiliul de Securitate al ONU, cotele fixe asigură reprezentarea tuturor regiunilor lumii. Din martie, organismul este prezidat de judecătorul japonez Yuji Iwasawa, cu Julia Sebutinde, din Uganda, în funcția de vicepreședinte.
CIJ audiază cazuri în care statele acționează ca adversari. Acest lucru diferă de Curtea Penală Internațională (CPI), care se ocupă de procese pentru persoane acuzate de acuzații precum crime de război.
Spre deosebire de CIJ, CPI se ocupă de procese pentru persoane fizice. În 2012, fostul președinte liberian Charles Taylor (centru) a fost primul fost șef de stat condamnat. Imagine: Rob Keeris/AFP/Getty Images
Care este jurisdicția curții?
Deși s-ar putea aștepta ca semnarea Cartei ONU să ducă la un mandat clar pentru toate statele, acest lucru nu este adevărat. CIJ are jurisdicție generală doar dacă toate statele implicate au emis o declarație de supunere prin care transferă toate litigiile juridice internaționale către curte. Germania a făcut o astfel de declarație în 2008, la fel ca aproximativ o treime din statele membre ale ONU.
Statele care nu au făcut această declarație pot, în caz de litigiu, să convină în mod voluntar între ele să aducă problema în fața CIJ. Există însă și cazuri în care aceste state pot fi acuzate în fața CIJ fără consimțământul individual. Acesta este cazul atunci când reclamantul face referire la convenții individuale ale ONU pentru care CIJ este desemnată ca instanță și care au fost, de asemenea, semnate de statul pârât.
Un exemplu proeminent în acest sens ar fi Convenția ONU privind genocidul din 1948, al cărei articol 9 prevede că litigiile „vor fi supuse Curții Internaționale de Justiție la cererea oricăreia dintre părțile la litigiu”. Ucraina și-a bazat procesul împotriva Rusiei pe acest acord la scurt timp după începerea invaziei la începutul anului 2022. Un alt exemplu este cazul inițiat de Gambia, în care Myanmar trebuie să se apere împotriva acuzației de genocid la adresa populației Rohingya.
Cazul Africii de Sud împotriva Israelului se bazează, de asemenea, pe Convenția privind genocidul. CIJ examinează în prezent dacă Israelul încalcă Convenția privind genocidul prin războiul său din Fâșia Gaza. În 2024, CIJ a ordonat Israelului să ia măsuri de precauție pentru a evita acest lucru și a acordat guvernului termen până la începutul anului 2026 pentru a răspunde. CIJ nu a fost implicată în mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internațională pe numele prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu pentru crime de război.
De ce dă Africa de Sud Israelul în judecată pentru genocid?
Pentru a viziona acest videoclip, vă rugăm să activați JavaScript și să luați în considerare actualizarea la un browser web care acceptă videoclipuri HTML5
Citește mai multe știri pe top10stiri.ro
CIJ poate fi, de asemenea, numită ca organism de soluționare a litigiilor în cadrul acordurilor bilaterale. În 2018, de exemplu, judecătorii au audiat un caz intentat de Iran împotriva anumitor sancțiuni americane bazate pe un acord de prietenie din 1955, hotărând în cele din urmă în favoarea Teheranului. SUA trebuiau să se asigure că asistența medicală, de exemplu, nu era afectată de sancțiuni. Administrația președintelui de atunci, Donald Trump, a reziliat ulterior acordul de prietenie cu Iranul.
În 2023, Teheranul a obținut totuși o victorie parțială într-un alt proces bazat pe acord ca temei juridic. La acea vreme, cazul se referea la fonduri iraniene înghețate în băncile americane. Deoarece măsura fusese deja pusă în aplicare înainte de încetarea acordului în 2018, judecătorii s-au considerat a avea jurisdicție.
Nicio executare a hotărârilor judecătorești
În toate cele trei cazuri – declarație de depunere, consimțământ la soluționarea litigiilor la CIJ sau acțiune pe baza unui tratat – hotărârile curții sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Nu există nicio prevedere pentru proceduri de apel.
În exemplul cazului Ucrainei, Haga a ordonat Rusiei să oprească temporar războiul de agresiune împotriva Ucrainei încă din martie 2022. O decizie finală este încă în așteptare.
În ciuda ordinului obligatoriu din punct de vedere juridic al CIJ de a pune capăt ostilităților împotriva Ucrainei în 2022, Kievul continuă să se confrunte cu atacuri din partea Rusiei. Imagine: Efrem Lukatsky/AP/picture alliance
Dar sfidarea continuă a Rusiei a dezvăluit deficiențele CIJ: nu există o poliție mondială care să aplice hotărârile sale. În cele din urmă, CIJ depinde întotdeauna de cooperarea părților implicate.
Acest articol a fost scris inițial în germană și publicat pe 7 aprilie 2024. A fost actualizat pe 16 iulie 2025 pentru a reflecta noua componență a curții.
Sursa: DW