Opinii
„A House of Dynamite” – Nouă, copiilor născuți în comunism, ni s-a vorbit despre „bomba atomică”, dar nimic nu m-a stresat vreodată mai tare decât filmul care tocmai a apărut pe Netflix
Opinie • HotNews.ro
„A House of Dynamite” este un film thriller politic apocaliptic american din 2025, regizat de Kathryn Bigelow și scris de Noah Oppenheim Foto: Eros Hoagland/Netflix/Eros Hoagland/Netflix – © 2025 Netflix, Inc.
Kathryn Bigelow a imaginat o acțiune în care o rachetă venind dinspre Pacific se dovedește a fi un atac nuclear împotriva SUA, pe cale să distrugă Chicago și să ucidă 10 milioane de oameni. Cum acționează în astfel de momente factorii de decizie de la Washington, Moscova sau Beijing e ceva insuportabil, pentru că e realist, nepropagandistic și complet uman.
Adevărul e că au fost destul de cruzi cu noi. La finalul lui aprilie 1986, când a explodat centrala nucleară de la Cernobîl, nu ne-au zis nimic. Pe 1 mai a ieșit lumea afară la iarbă verde, la tenis cu piciorul și la radiații. Habar n-aveam ce se întâmplă. Ne orientam numai după zvonuri.
În toți acei ani se vorbea mereu despre pericolul unui război atomic. Se discuta cine va lovi primul: americanii sau rușii. Se vorbea mereu despre nevoia de dezarmare, se „lupta pentru pace”. Dar când a sosit un pericol atomic real, cel de la Cernobîl, pe comuniști i-a durut undeva de ce pățesc oamenii.
Cum reacționează SUA la un atac nuclear
Poate că ceva s-a răscolit în mine de atunci sau poate războiul din Ucraina e cauza, dar „A House of Dynamite”, filmul regizat de Kathryn Bigelow și scris de Noah Oppenheim, m-a stresat fără comparație cu orice altceva în materie de amenințare atomică.
Filmul a fost lansat vineri pe Netflix. El descrie, din câteva unghiuri ale unor lideri militari sau politici, unghiuri decupate dur, cum acționează lanțul de comandă al SUA în momentul în care țara este atacată.
Originea atacului e neclară. O bază izolată a SUA din Alaska depistează o rachetă care se înalță în Pacific. La început, pare un exercițiu, poate al Coreei de Nord, poate al altcuiva. Se va prăbuși undeva în Pacific, de unde a pornit.
„Când împuști un glonț cu un glonț”
Dar, în scurt timp, traiectoria devine clară: racheta nucleară zboară spre teritoriul Americii de Nord. Armata încearcă să o intercepteze cu două rachete. Din arsenalul „de 50 de miliarde de dolari”, cum exclamă Secretarul Apărării, exasperat, doar o rachetă interceptoare reușește să își desfășoară dispozitivul de contact cu arma dușmanilor. Dar și ea ratează intercepția. „Pentru că ochești un glonț cu un glonț”, spune unul dintre delegații militari de la Casa Albă.
În câteva minute se lămuresc că ținta e Chicago. Prea exact, prea mare orașul ca să fie o întâmplare. Rușii neagă. Chinezii tac, dar infirmă și ei că au vreun amestec, prin intermediul rușilor. Dar imediat toate marile puteri ridică avioanele cu încărcătură atomică în aer și scufundă submarinele, gata să atace, de teama că „celălalt” va lovi primul.
Lumea se destramă în câteva minute
Militarii de rang înalt, din buncăre, presează pentru ripostă. „Cât încă mai sunt rachetele lor la sol, altfel vor zbura către noi și deja am pierdut războiul”. Totul se derulează în cadența minutelor, pe o muzică repetitivă extraordinară. .
Citește mai multe știri pe top10stiri.ro
De la o dimineață în care cafeaua trebuia să aibă un număr fix de cuburi de zahăr, nu mai multe, nu mai puține, totul se duce repede de-a dura. În doar câteva minute lumea întreagă alunecă în gura deschisă a apocalipsei. Și e plauzibil. Viața se scurge din tine în fața scenelor din „A House of Dynamite”.
„E o nebunie” / „Nu, e realitatea”
Normalul se deșiră imediat. Doar clipești și suntem pe marginea prăpastiei. De altfel, secretarul apărării, interpretat de Jared Harris, eroul principal din seria Cernobîl, se aruncă direct în gol, ca într-o prăpastie urbană. Iar președintele SUA, interpretat de Edris Elba, spune că ”e o nebunie”. ”Nu, e realitatea”, îi ripostează un general.
Viteza cu care putem pierde tot este, probabil, unul dintre șocurile filmului.
Un alt șoc e finalul. A stârnit deja dispute. „Finalul thrillerului apocaliptic al Netflix, A House of Dynamite, este genial sau o eschivare?”, se întreabă Time.
Trăim doar pentru că niște oameni au avut sentimentul rușinii
Sincer, e greu de înțeles cum am reușit să scăpăm în cei 50 de ani în care sutele de bombe nucleare au stat ațintite, unele spre altele.
Istoricul John Lewis Gaddis, în cartea sa despre Războiul Rece, spune că ne-a ținut în viață faptul că, în ambele tabere, au existat oameni rezonabili. Birocrați sau militari, comuniști sau capitaliști, ei au știut că au nepoți și au simțit și rușinea referitoare ”la ce va spune istoria despre noi dacă distrugem lumea”. Dacă faci și comparația asta, chiar că te îngrozești la ultima scenă a filmului.
Vezi articol complet la: HotNews
