Category: International

---

Sursa: EuroNews

Dezastrul, care a lovit vineri, a făcut cel puțin 78 de victime, salvatorii încă căutând alte zeci de persoane, inclusiv 10 fete și un consilier de tabără.

Numai în comitatul Kerr au fost recuperate 68 de cadavre, dintre care 28 de copii.

Regan Brown a mers prin ceea ce a mai rămas din casa părinților săi din Hunt. Părinții săi, ambii peste 80 de ani, au scăpat de apele care creșteau și au ajutat la salvarea unei vecine în vârstă de 92 de ani, blocată în podul ei.

Vezi mai multe știri aici

Autoritățile spun că 41 de persoane rămân dispărute în tot Texasul. Având în vedere prognozele de ploaie, oficialii au avertizat asupra riscului continuu, pe măsură ce echipele avansează prin teren dificil.

---

Sursa: EuroNews

Prețurile de pe piața cacao au scăzut recent de la niveluri record, dar, împreună cu costurile ridicate ale energiei, acestea au alimentat o creștere de două cifre a prețurilor de vânzare cu amănuntul în Europa față de anul trecut.

---

Sursa: EuroNews

Un nou studiu arată că nu toată lumea este mulțumită de revenirea trupei Oasis și de fanii lor. De ce au o reputație atât de proastă și este justificată reacția negativă?

---

Sursa: EuroNews

Sprijinul public pentru startup-urile europene de inteligență artificială ar putea ajunge să consolideze dominația giganților tehnologici americani precum Microsoft și Amazon, arată un nou raport.

---

Sursa: EuroNews

It was here that the Nordic nation chose to launch its six-month stint heading up the EU Council, the body representing the bloc’s 27 national governments.

And a word that’s fallen out of vogue in European policy-making circles made the cut in Denmark’s stated priorities: “Green.”

“There’s a lot at stake,” Climate and Energy Minister Lars Aagaard told DW as Denmark’s EU presidency kicked off.

What are the challenges facing Denmark’s EU presidency?

To view this video please enable JavaScript, and consider upgrading to a web browser that supports HTML5 video

Tides turned against green EU policies

Gone are the days when climate policies dominated the European Union’s agenda; when school climate strikers demonstrating in towns and cities across the bloc prompted policymakers to come up with the so-called Green Deal, dubbed Europe’s “man on the moon moment” by the EU Commission back in 2018.

Since then, the realities of radically shifting geopolitics have swung like a wrecking ball onto Europe’s political consciousness — from Russia’s full-scale invasion of Ukraine and the resulting energy and inflation crisis, to US President Donald Trump’s tariffs and mounting existential fears in European industries from car-making to chemicals.

Green parties lost out in most countries in last year’s European elections after what many analysts dubbed a backlash against green policies.

With US tariffs already biting, the EU is trying to cut red tape to help European firms compete internationallyImage: Michael Probst/AP/picture alliance

Climate protection faces competition

The EU’s big promises to slash emissions have already been enshrined in law, allowing the bloc to keep up its claim of climate leadership on the global stage — especially with Washington pulling out of the Paris climate deal.

But bit-by-bit, lower-profile elements of Europe’s green legislation are coming under fire in debates on how to ease burdens on businesses to help the EU compete with the likes of China and the US.

“We support a climate policy driven by innovation, investment, and responsibility — not by radical bans or ideology,” leaders of the EU’s biggest political grouping, the center-right European People’s Party, said in a statement late last month. “We are ambitious, yet pragmatic,” they wrote.

While those leaders praised a series of red-tape-cutting plans laid out by the EU’s executive, climate campaigners have rejected the moves. Recently, Brussels also sparked their ire by shelving draft anti-greenwashing rules.

Denmark’s prime minister Mette Frederiksen says security and rearming Europe is her country’s top priority as its EU presidency begins.Image: Mads Claus Rasmussen/Ritzau Scanpix/IMAGO

Renewables to power up Europe’s defense?

To keep climate action moving, Denmark is finding new ways to frame the argument: By casting the green transition as a key ingredient in Europe’s bid to boost its military independence.

“Climate change is about defense. Europe’s strategic autonomy is threatened, and it’s threatened partly because we are so extremely dependent on the import of fossil fuels,” Energy Minister Aagaard said — referring to the bloc’s past dependence on Russian oil and gas and its new plans to gradually ban their sale.

“Bringing Europe into a position where we can produce more of the energy we need, where we get more energy efficient, where we create a strong economics based on decarbonized energy, for me that’s also the response,” he added.

Denmark’s center-left-led government has given security top billing in its EU presidency, following on from Poland which held the rotating role for the first half of 2025. The Danish defense ministry has also gone further than most EU states in its national bid to beef up military independence, by extending conscription to women.

Denmark is extending military conscription to some women as it steps up its bid to rearm Image: Henning Bagger/Ritzau Scanpix/picture alliance

Carbon cost of rearming?

Still, researchers acknowledge Europe’s race to rearm brings its own challenges for climate policymaking.

Emissions linked to military work tend to be top secret, and researcher Jens Mortensen says the search for more critical materials like rare earth metals may “delay or slow down the green transition.”

“In the short term defense spending is prioritized, and there will be a concern about what it does to our emissions,” Mortensen, a political scientist who lectures on global environmental governance at Copenhagen University, told DW.

“But right now we probably have to. That’s the feeling in the North: We have to. We feel very exposed.”

The EU unveiled its latest emissions reduction plan as large swathes of Europe’s south sweltered through heatavesImage: Remo Casilli/REUTERS

EU battles over emissions cuts lie ahead

Not all EU governments share the Danes’ assessment that going green will equip the EU to better defend itself and compete internationally.

The political challenge that lies ahead became evident last week when the European Commission proposed a new legally binding stepping stone on the EU’s path to achieving net-zero greenhouse gas emissions by 2050.

Urmărește cele mai importante știri

Under the latest proposals, the EU must cut greenhouse emissions 90% by 2040 compared to 1990 levels.

“As European citizens increasingly feel the impact of climate change, they expect Europe to act,” Commission chief Ursula von der Leyen said recently.

However, Italy, Czechia, and Poland have been critical of the bill, which still requires approval from EU states and lawmakers.

“Our country is not yet ready to implement such ambitious plans,” Poland’s environment minister, Paulina Hennig-Kloska, told news channel Polsat last week. “The EU’s reduction target must be realistic, and the contributions of individual countries toward achieving it must be varied,” she said.

Climate campaigners, meanwhile, were disappointed that the draft legislation allows states to include carbon credits gained through investments in environment projects outside Europe in their climate accounting.

“Most international offsets aren’t worth the paper they’re written on and have done nothing to cut emissions. They’re also a waste of taxpayers’ money,” Michael Sicauld-Clyet of the World Wildlife Fund said last week.

Researcher Jens Mortensen saw the compromise as a means to an end. “We have to give in on certain issues,” he said. “It’s controversial, but it was necessary to convince skeptics.”

Denmark’s presidency gives it more power over the EU’s policymaking agenda.Image: Jens Noegaard Larsen picture alliance / dpa

Denmark’s limited power

Convincing skeptics will be Copenhagen’s daily business through the rest of 2025. Asked whether he expected to get Czechia and others on board with emissions-cutting targets, Minister Lars Aagaard said: “Time will show.”

“I know that there are short-term concerns in a number of European countries that climate change politics can be a challenge to economic development,” he added.

“But I also think that it’s important for all of us to remember that meeting our climate targets is part of what should make Europe competitive in the longer run.”

Lecturer Jens Mortensen says Denmark can only hope to keep countries talking about climate policies, rather than turning political tides, due to the limits of its role.

“It’s really about trying to reframe current challenges and the mess we’re in to say: ‘Don’t forget the green transition.’ We are aware it’s lost its top priority.”

Edited by: Rob Mudge

Send us your feedback

---

Sursa: DW

” alt=”Protesters chant slogans calling for the resignation of senior police officers in Nairobi, Kenya. “/>In 2025, Kenyans have taken to the streets to protest police brutality and abductionsImage: Luis Tato/AFP/Getty Images

July 7 became the date Kenyan protesters in the 1990s used to steer the country clear of autocracy and toward political accountability. In 2025, that spirit may be more relevant than ever.

“The striking similarity between the Gen Z protests of 2024-25 and the Saba Saba protests of the ’90s is that both were centered on a clamor for better leadership,” analyst Mutuma Kithinji tells DW.

“It was the day people came out in open defiance of a brutal dictatorship,” says human rights activist Wanjira Wanjiru. “It was a day we reclaimed our voice.”

By 1990, Kenya had known just two leaders, despite gaining independence on December 12, 1963. Daniel arap Moi had led Kenya for 12 years by exploiting intense ethnic-based rivalry, and Kenya effectively became a one-party state increasingly known for kleptocracy, corruption and state abuse.

Daniel Arap Moi’s leadership was tainted by kleptocracy and corruptionImage: Getty Images/AFP/A. Joe

A response to Kenya’s despotic rule

But extensive protests, the end of the Cold War, and a stagnating economy tempered Moi’s grip on power. When two cabinet ministers, Kenneth Matiba and Charles Rubia, were detained without trial, the first Saba Saba protests erupted in July 1990. Twenty people were arrested and 1,056 people were charged, although no law enforcement officials faced prosecution.

Protesters wanted a multi-party democracy, and despite state repression, Moi caved. While the resulting 1992 and 1997 elections were marred by violence and vote rigging, Moi’s seemingly untouchable power was checked. 

Nairobian Eliza Njoroge says the Saba Saba protests remain influential to ordinary Kenyans.

“They were disruptive, but made people very confident. They definitely changed Kenya, and the people realized they can speak up and that they have the power,” she told DW.

For analyst Kithinji, many of the problems from 1990 are still prevalent today. 

“The Gen Zs feel the leadership does not address their issues: accountability, economic injustice, corruption, disappearance of people, extrajudicial killings, among others,” he told DW.

A view widely held, including by Kithinji, is that while the Saba Saba protests of 1990 had definitive political leadership figures such as Rubia and Mathiba, the Gen Z-led demonstrations today are a grassroots movement without defined leaders or ethnic affiliations.

Echoes of Saba Saba in 2024

The Kenya Finance Bill protests of 2024 exploded in June after the government approved unpopular legislation that would have significantly increased taxation of ordinary Kenyans. President William Ruto was forced to shelve the bill.

“We are doing the same things we did in 1990. The causes are the same, except that this time it’s in a technologically different environment,” says David Kyule of the University of Nairobi. A key factor, he says, is that young Kenyans today are better educated than the protesters in the 1990s, partly due to education rights enshrined in Kenya’s 2010 constitution.

“They have come of age in a time of widespread suffering and unmet expectations,” Kyule explains.

But while the protestors have changed, their core grievances have not. And neither, arguably, has the attitude of the politicians in power, and how they have used force to respond.

Police in Kenya have cracked down on protesters, leading to scores of deathsImage: Brian Inganga/AP/picture alliance

The mid-2024 demonstrations saw more than 50 people killed when police and security forces confronted protesters.

“We have the current President (Ruto), who was there in those days, and many know him as a student of Moi,” Kithinji told DW. “The government reponded with force in the 1990s and today.” 

But according to Wanjira Wanjiru, another key concern is the unknown number of protesters who have been forcibly disappeared. 

“The abductions and extrajudicial killings happening today are more rampant. The blatant disregard for human rights is shocking. So is the disregard for rule of law,” she told DW.

2025 sees more protests and more killings in Kenya

Kenya, and particularly Nairobi, has already seen large, youth-led protests, initially to commemorate the deadly demonstrations of 2024. The unexplained death of blogger Albert Ojwang in police custody sparked more anti-police brutality demonstrations.

In response, Kenya’s Interior Minister Kipchumba Murkomen claimed the demonstrations were an attempted coup, and issued a “shoot to kill” directive for officers if they were attacked.

Vezi toate știrile de pe moștenirea protestelor iulie

The Kenyan government has also tried to cast protestors as a destabilizing force, mirroríng the approach of Moi’s government in 1990.

“There’s no credible evidence suggesting that this is the case in either era,” says Kithinji. “Labeling the protestors as destabilizing is more about political control.”

David Kyule told DW that police responses have appeared to worsen the situation, with the ensuing chaos suggesting violence and destruction, rather than the initial, peaceful demonstrations.

As for alleged attempts to intimidate protesters through abductions, Wanjiru says: “People have completely lost their fear. In fact, any attempt to bring back fear to the people kind of inspires more resistance and has the opposite effect,” she told DW.  

How Gen Z protests change activism in Kenya

To view this video please enable JavaScript, and consider upgrading to a web browser that supports HTML5 video

Kenyan lawmakers ponder restricting protests

With the Saba Saba protests seemingly inevitable, Parliament has introduced a bill to restrict protests within 100 meters of key government institutions, such as the parliament, state house and courts. 

“These are all attempts at cracking down [on] the people’s voice and to evade accountability. Instead of addressing the demands of the protesters, they’re looking to crack down on democracy further,” Wanjira told DW.

Others remain unconvinced that there will be justice for the scores of people already killed.

A young Kenyan woman, who asked to remain anonymous, told DW: “Albert Ojwang’s case is still in court. And Rex Masai, the first person we lost during last year’s protest, his case is still in court. When you go to the streets to seek justice for those people, we lose more people. Will they get justice at any time?”

Steve Marsha, a trainee journalist, said it remained important for Kenyans to stand up for their constitutional rights, and pointed to Ruto’s government trying to ban coverage of the protests.

“We are on the edge from where the country will probably plunge to a place that we will not be able to get ourselves out,” he told DW.

Edited by: Sarah Hucal

At least 16 killed in Kenya anti-government protests

To view this video please enable JavaScript, and consider upgrading to a web browser that supports HTML5 video

This article was updated on July 3, 2025, to reflect the correct date of Kenya’s independence 

---

Sursa: DW

Nava spațială „Nyx Mission Possible” trebuia să returneze cenușa pe Pământ – și pe cei îndoliați – după ce a orbitat planeta de două ori la sfârșitul lunii iunie. Cu toate acestea, a apărut o anomalie și capsula s-a pierdut în timpul reintrării planificate.

Ce a spus TEC despre capsula dispărută?

„De la o altitudine orbitală de 550 de kilometri [aproximativ 340 de mile], capsula a reintrat cu succes într-un mod controlat, comunicarea fiind stabilită după încălzirea maximă. Comunicațiile s-au pierdut însă la 26 km altitudine, chiar înainte de faza transonică premergătoare deschiderii parașutelor.”

„Pentru a înțelege mai bine rezultatele, am înființat o echipă de investigații independentă. Constatările lor vor fi împărtășite cu clienții, investitorii și echipele noastre interne.”

Urmărește cele mai importante știri

Într-o declarație anterioară, TEC și-a cerut scuze „tuturor clienților noștri care ne-au încredințat încărcăturile lor utile.”

Ce mai știm despre zbor?

Charles Chafer, cofondator și CEO al companiei „zboruri spațiale memoriale” Celestis, cu sediul în Texas, care a angajat TEC, a declarat că este prima dată când se produce o astfel de reintrare s-a încercat.

Ce s-ar întâmpla cu orbita Pământului dacă soarele ar dispărea?

---

Sursa: DW

„Într-o actualizare recentă, Trump a subliniat vastul potențial comercial al națiunilor africane, sugerând că legăturile economice mai puternice ar putea fi reciproc avantajoase. Cu toate acestea, administrația sa a redus ajutorul extern al SUA către Africa, considerându-l risipit și incompatibil cu agenda sa «America pe primul loc». În schimb, accentul se îndreaptă către comerț și investiții, în special în sectorul mineralelor critice din Africa de Vest și către securitatea regională.”

De ce aceste cinci țări?

Abordarea lui Trump față de Africa pare să fi evoluat de la primul său mandat. În timpul unei întâlniri la Casa Albă din 10 ianuarie 2018, el s-a referit la Haiti și la mai multe țări africane drept „țări de rahat”.

„Ne amintim de acele cuvinte dure, dar lucrurile s-au schimbat”, spune profesorul Suleymane Bachir Diagne din Senegal, care predă și cercetează la Universitatea Columbia din New York. „Africa este acum pe radarul administrației Trump. Continentul este recunoscut ca un loc pentru a încheia acorduri.”

Dar dacă agenda lui Trump se concentrează cu adevărat pe acorduri și pe «America pe primul loc», de ce să-i invite pe președinții acestor cinci economii relativ mici? „Este surprinzător”, spune Diagne. „Ne-am putea aștepta la suspecții obișnuiți – economii mari precum Africa de Sud sau Nigeria. În schimb, avem aceste cinci țări, pe care puțini le-au anticipat.”

Perspectiva lui Donald Trump asupra Africii s-a schimbat. Acum pare interesat să încheie acorduri cu țările africane. Imagine: Alex Brandon/AP Photo/picture alliance

Ce rol joacă resursele naturale?

În ceea ce privește volumul comerțului cu SUA, cele cinci țări sunt jucători relativ minori. Cu toate acestea, toate posedă resurse naturale neexploatate semnificative:

• Gabonul este bogat în petrol, mangan, uraniu, minereu de fier, aur și elemente de pământuri rare.
• Guinea-Bissau deține zăcăminte de fosfați, bauxită, petrol, gaze și aur.
• Liberia are rezerve notabile de mangan și aur, iar diamante au fost descoperite în apropierea graniței sale cu Sierra Leone.
• Mauritania este înzestrată cu minereu de fier, aur, cupru, petrol, gaze naturale și elemente de pământuri rare.
• Senegalul se mândrește cu aur, fosfați, minereu de fier și minerale de pământuri rare, pe lângă câmpurile de petrol și gaze.

Dar migrația și drogurile?

„Controlul migrației și al rutelor de droguri – asta este ceea ce îl interesează cu adevărat pe Donald Trump”, spune Zakaria Ould Amar, consultant internațional din Mauritania.

„Aceste cinci țări se află direct pe căile refugiaților și migranților care, de-a lungul anilor, au…” „a trimis zeci de mii de oameni la granița dintre SUA și Mexic. Rutele internaționale ale drogurilor trec și prin această regiune.”

Amar sugerează că aceste probleme de securitate vor domina discuțiile lui Trump cu cei cinci lideri africani. „Din punct de vedere economic, aceste țări au în prezent o importanță redusă. Nu văd ce ar putea negocia Trump în mod realist cu ele în termeni comerciali sau de afaceri.”

Trump este, de asemenea, interesat să oprească fluxul de migranți din țările africane. Imagine: MARINA NAȚIONALĂ SENEGALEZĂ/REUTERS

Prof. William Ferreira, expert în afaceri americane din Guineea-Bissau, este sceptic: „Mă îndoiesc că această întâlnire va aduce beneficii tangibile țărilor africane implicate. Nu există așa ceva ca un prânz gratuit.”

„Călătoria președintelui nostru la Washington pentru a se întâlni cu Trump nu este o veste bună pentru Guineea-Bissau sau pentru poporul său”, spune el. Ferreira observă că administrația Trump a oprit sau a redus drastic finanțarea proiectelor de ajutor în Africa, precum și în Guineea-Bissau, diminuând orice speranțe legate de întâlnirea de la Washington.

Mandatul președintelui Guineei-Bissau, Umaro Sissoco Embalo (L), a expirat în februarie, dar acesta rămâne la putere și a fost invitat de Trump. Imagine: Sergey Bobylev/REUTERS

Cinci țări cu provocări legate de statul de drept

Pentru președintele Guineei-Bissau, Umaro Sissoco Embalo, însă, întâlnirea reprezintă o oportunitate de a se prezenta ca un om de stat respectat pe scena internațională, în ciuda provocărilor interne semnificative. Mandatul său a expirat oficial în februarie, dar rămâne în funcție pe fondul semnelor de întrebare cu privire la legalitatea prezenței sale continue. Soarta alegerilor programate pentru decembrie rămâne incertă.

Citește mai multe știri pe top10stiri.ro

„Toate cele cinci regimuri, nu doar Guineea-Bissau, se confruntă cu probleme instituționale majore și încălcări ale statului de drept”, spune Ferreira. „Dar asta nu-l deranjează pe Trump. El vrea să demonstreze că are încă aliați în Africa. Pentru cei cinci președinți, acest eveniment este o șansă de a se prezenta ca lideri importanți și legitimi la nivel internațional. Și, de fapt, din perspectiva lor, le ridică considerabil statutul.”

Actualul președinte al Gabonului, Brice Oligui Nguema, s-a confruntat cu acuzații grave de corupție și este legat de recenta lovitură de stat care l-a înlăturat pe Ali Bongo Ondimba.
Liberia se confruntă cu provocări sociale severe. Joseph Boakai este președinte din ianuarie 2024. Președintele Mauritaniei, Mohamed Ould Ghazouani, general și politician, este în funcție din august 2019, dar țara se confruntă cu probleme sociale grave.

Președintele Gabonului, Brice Clotaire Oligui Nguema, a câștigat recentele alegeri după ce a răsturnat guvernul lui Ali Bongo. Imagine: Minkoh Malkolm/REUTERS

Senegalul, condus de președintele Bassirou Diomaye Faye din 2024, se confruntă cu acuzații de facilitare a migrației internaționale ilegale. Guineea-Bissau rămâne implicată în crize instituționale, grupurile societății civile acuzându-l pe Umaro Sissoco Embalo de demontarea structurilor democratice și de intenția de a instaura o dictatură. Legitimitatea sa este considerată derivată nu din popor, ci prin susțineri internaționale, cum ar fi întâlnirea de la Washington.

Succes diplomatic sau spectacol politic?

Lesmes Monteiro, consilier prezidențial în Guineea-Bissau, oferă o opinie contrastantă. „Includerea lui Sissoco Embaló printre cei cinci aleși de Trump este un triumf diplomatic”, a declarat el pentru DW. „Este un lider hotărât, respectat și primit de cei mai puternici oameni de stat ai lumii: Vladimir Putin, Xi Jinping, Emmanuel Macron și acum Donald Trump.”

Monteiro subliniază alinierea ideologică ca factor cheie în selecție. „Trump și președintele nostru împărtășesc valori similare: un accent puternic pe suveranitatea națională și valorile tradiționale. Poziția geostrategică a Guineei-Bissau este foarte importantă pentru SUA, iar din punct de vedere economic, țara ar putea deveni interesantă pentru SUA pe termen mediu.”

Africa de Sud: Trump „impermeabil” la argumentele lui Ramaphosa

Pentru a viziona acest videoclip, vă rugăm să activați JavaScript și să luați în considerare actualizarea la un browser web care acceptă videoclipuri HTML5

Editat de: Benita van Eyssen

---

Sursa: DW

---

Sursa: DW