Facturi mai mari, servicii de calitate slabă și întârzieri în investiții care ar trebui să modernizeze infrastructura, toate acestea sunt consecințe directe ale modului în care sunt conduse companiile de stat. În loc să fie spații de strategie și control, multe consilii de administrație rămân simple structuri formale, unde deciziile sunt dictate politic, atrag atenția specialiștii.

Sursă foto: Shutterstock

În spatele acestor probleme se află modul în care sunt alcătuite și funcționează consiliile de administrație, unde criteriile de selecție, evaluarea performanței și stabilitatea regulilor rămân puncte nevralgice.

Companiile de stat între politică și formalism

Dincolo de numirile politice, principalele blocaje de guvernanță în companiile de stat din România țin de lipsa unor criterii clare și predictibile de selecție, absența unei matrici de competențe obligatorii pentru membrii consiliilor, dar și lipsa evaluărilor periodice. „Consiliile sunt adesea tratate ca organisme formale, fără impact real asupra strategiei. În mediul privat, presiunea investitorilor și a pieței a accelerat adoptarea unor practici moderne de guvernanță, dar chiar și acolo lipsa pregătirii formale și a unei culturi de board consolidate rămâne un obstacol”, explică pentru „Adevărul” Carmen Micu, CEO & Fondator Envisia – Boards of Elite.

România și standardele OECD: între validare și realitate

România a primit recent o opinie favorabilă din partea OECD în procesul de aderare, însă acest aviz nu plasează țara la nivelul statelor avansate. Dacă în Finlanda evaluările externe și matricea de competențe sunt obligatorii, iar Polonia a reușit, prin reformele din ultimul deceniu, să crească randamentul companiilor de stat cu 25% în doar trei ani, România rămâne blocată în aplicarea fragmentară a legislației.

Exemple precum Norvegia, unde independența și diversitatea sunt criterii stricte, sau Noua Zeelandă, care menține baze publice de candidați pentru pozițiile de board, arată diferența de mentalitate dintre țările care tratează guvernanța ca pe un instrument strategic și cele care o văd doar ca pe un exercițiu formal.

„În România, cadrul legislativ există (OUG 109/2011, ulterior consolidată prin Legea nr. 111/2016 și modificată recent prin OUG nr. 22/2025), dar aplicarea lui este fragmentată”, subliniază Carmen Micu.

În opinia sa, lipsa unei guvernanțe funcționale are efecte vizibile în viața de zi cu zi: facturi mai mari, servicii de calitate slabă și întârzieri în proiecte de investiții. Consecințele se amplifică pe termen mediu și lung, pentru că România pierde ritmul modernizării infrastructurii, devine mai puțin atractivă pentru investitori și accesează mai greu fondurile europene. În același timp, se erodează încrederea cetățenilor atât în instituții, cât și în economia de piață.

„Când boardurile funcționează profesionist, resursele sunt alocate eficient, proiectele sunt livrate la timp, iar cetățenii beneficiază de servicii de calitate. Când nu funcționează, costurile reale se traduc nu doar în bani pierduți, ci și în oportunități ratate pentru o întreagă generație”, avertizează Carmen Micu.

Cum arată soluțiile

Ea aduagă că soluția nu este birocrația, ci constă în reguli simple, clare și aplicabile. Mai precis, Envisia a propus administrației actuale un set de măsuri: selecții transparente bazate pe competențe, matrice obligatorie de calificări, evaluări anuale și instruire continuă a membrilor.

„OECD și IFC consideră educația formală a membrilor consiliilor ca element central al profesionalizării, iar România are deja infrastructura necesară: programe acreditate, o comunitate de peste 300 de directori neexecutivi și resurse pentru formare continuă. Modele din Polonia și Finlanda arată că profesionalizarea aduce creșteri de performanță semnificative în doar câțiva ani”, completează Carmen Micu.

Echilibrul de putere în boarduri

Un alt punct critic rămâne echilibrul între stat, investitori și societatea civilă. „Statul are un rol legitim ca acționar, dar boardurile nu trebuie să fie simple extensii ale aparatului politic. Investitorii aduc presiunea performanței economice, iar societatea civilă reprezintă vocea interesului public și a sustenabilității”, adaugă specialista. 

Citește și:Nicușor Dan, despre criticile lui Grindeanu la adresa lui Bolojan: „Nu e în regulă ca partidele din coaliţie să se atace între ele. Ar trebui să fie bloc unit”

Miza reală a guvernanței depășește simpla discuție despre cine ocupă funcțiile de conducere. Esențial este modul în care consiliile de administrație își asumă responsabilitatea pentru resursele gestionate și pentru interesul public, cu efecte directe asupra performanței pe termen lung și asupra nivelului de încredere al societății, conform spuselor sale.

Problema performanței companiilor publice este confirmată și de cele mai recente date oficiale. Potrivit unei analize prezentate în iulie 2025 de fostul vicepremier Dragoș Anastasiu, în vizorul Agenției pentru Monitorizarea Întreprinderilor Publice (AMEPIP) se află 1.326 de întreprinderi publice: 1.182 la nivel local și 144 la nivel central. Din acestea, 266 de companii generează pierderi de 2,5 miliarde de lei, iar șapte dintre ele concentrează pierderi de două miliarde: în ciuda subvențiilor masive primite de la stat. Printre numele grele aflate pe listă se numără CFR SA, CFR Marfă, Termoenergetica, Metrorex, Electrocentrale Craiova, Complex Energetic Valea Jiului și Unifarm.

Vezi toate știrile importante

„Avem o problemă legată de performanță”, admitea, la acea vreme, Anastasiu, dând exemplul aeroporturilor unde numărul de angajați din România este aproape dublu față de instituții similare din Europa, pentru același volum de pasageri.

Tot atunci, oficialul anunța un pachet de măsuri care vizează reducerea numărului de membri din consiliile de administrație, scăderea remunerațiilor și plafonarea beneficiilor, precum și interdicția ca funcționarii publici să facă parte din mai multe boarduri simultan. El sublinia că reforma companiilor publice presupune și publicarea tuturor remunerațiilor și subvențiilor, precum și listarea la bursă a cel puțin trei companii de stat, conform jaloanelor asumate prin PNRR.

Reforma companiilor publice, miză politică și economică

La începutul lunii septembrie, premierul Ilie Bolojan a legat reforma companiilor publice de responsabilitatea statului față de cetățeni. El a insistat că legea promovată de Guvern are ca obiectiv „profesionalizarea și depolitizarea companiilor de stat”, dar a avertizat că succesul depinde de „aplicarea cu bună-credință a noilor prevederi”.

Citește și:Liiceanu ar vrea să-l cloneze pe Bolojan și îl compară cu Moise: „Nu vreți să facem, până la urmă supremul test, cu harta României în față?”

Bolojan a subliniat că România are nevoie de întreprinderi publice „puternice, conduse profesionist, cu misiuni clare și cu rezultate concrete”, mai ales în domenii precum energia, transporturile și apărarea. În administrația locală, a spus el, cetățenii trebuie să beneficieze de „servicii publice funcționale, la utilități de calitate, la transport urban sigur și curat”.

În sprijinul acestui obiectiv, premierul a anunțat măsuri precum reducerea numărului de posturi, plafonarea indemnizațiilor considerate excesive și introducerea unor criterii de performanță monitorizate de Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice. „Vrem un stat modern, care nu își abandonează companiile publice, ci le face performante și responsabile”, a declarat Ilie Bolojan.

Șeful Guvernului a criticat opoziția pentru moțiunea de cenzură împotriva legii privind guvernanța corporativă, afirmând că „semnatarii acestei moțiuni nu doresc să reformăm companiile de stat”. 

Referindu-se direct la veniturile directorilor din întreprinderile publice, el a întrebat: „Îi invit să meargă printre români și să le spună că un salariu de 8.000 de euro pe lună al unui director la stat nu trebuie plafonat.”

În încheiere, Bolojan a pledat pentru continuitatea reformelor:„Soluția este să mergem înainte cu reformele pentru un stat mai corect și cu respect pentru români.”