- Home
- Istoria zilei
- 5 decembrie: Ziua în care a murit fostul suveran al României, Regele Mihai I, la vârsta de 96 de ani
5 decembrie: Ziua în care a murit fostul suveran al României, Regele Mihai I, la vârsta de 96 de ani
Daniela Trifan 1 live Publicat: 05.12.2025 00:01
Pe data de 5 decembrie 2017, fostul suveran al României, Regele Mihai I, s-a stins din viață la reședința sa din Elveția. În aceeași zi, în 2013, a murit Nelson Mandela, primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.
Mihai I fost proclamat rege fără depunerea unui jurământ pe constituție FOTO: Mediafax / Octav Ganea
1791: A murit compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart
Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756, la Salzburg. A fost botezat Johannes Chrysostomus Wolfgang Theophilus Mozart. Prenumele de Theophilus a fost apoi transformat în echivalentul german Gottlieb, care tradus în italiană era Amadeus („cel iubit de Dumnezeu”) – nume pe care îl va adopta, mai târziu, în primul sejur pe care îl va petrece în Italia.
Mozart s-a născut cu o înclinaţie muzicală excepţională. Avea doar patru ani atunci când tatăl lui i-a dat primele lecţii de clavecin. La cinci ani, acesta executa cu virtuozitate la vioară şi clavecin concerte întregi, fascinând publicul cu talentul său.
Wolfgang Amadeus Mozart a luat primele lecţii de clavecin la 4 ani FOTO: Arhivă
Din cele 626 de compoziţii realizate, Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter, 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.
În muzica de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul „O glumă muzicală”…
Mozart a fost autorul a 17 opere, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Răpirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Cosi fan tutte”, „Flautul fermecat”.
Întreaga sa operă a fost popularizată în numeroase turnee, care au totalizat în jur de 3720 de zile, conform biografilor săi, ceea ce înseamnă mai mult de zece ani, din scurta sa existenţă.
Recviemul din anul 1791 este ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din lucrare au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor, cu numărul KV 626 în catalogul Köchel al lucrărilor mozartiene, este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii, însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat de fostul său elev Franz Xaver Süssmayr.
Într-o perioadă în care se bucura de o apreciere deosebită, Mozart moare, la 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani, la Viena. Cauza morții sale rămâne un mister, trupul marelui compozitor fiind înhumat într-o groapă comună într-un cimitir din Viena.
1883: S-a născut chimistul Gheorghe Spacu
Gheorghe Stancu s-a născut la Iaşi. A studiat la Universitatea din Iași (Facultatea de Științe), unde a obținut licența în domeniile chimiei și mineralogiei (1906). Ulterior, și-a continuat specializarea în domeniul chimiei analitice la Şcoala Politehnică din Viena şi în domeniul chimiei organice la Universitatea din Berlin (1906), potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”.
Gheorghe Spacu a fost primul profesor de chimie anorganică şi analitică FOTO: Arhivă
În 1916 şi-a susţinut, la Iaşi, teza de doctorat „Combinaţii complexe de fer (Feramine)”, fiind al doilea doctor în chimie din România. A lucrat ca asistent la catedra de Chimie Minerală, apoi şef de lucrări (1912), conferenţiar (1916), iar în 1919 a fost numit profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj, fiind primul profesor de chimie anorganică şi analitică. Între 1940-1955, a fost profesor la Catedra de Chimie Anorganică şi Analitică la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.
Autor a sute de lucrări originale, cercetările sale au devenit renumite și în străinătate. Dintre reactivii folosiţi pentru prima dată de el, mercaptobenzftiazolul este cunoscut sub numele de reactiv „Spacu”, iar reacţia pentru recunoaşterea cuprului şi a persulfaţilor, ca „reacţia Spacu”.
S-a bucurat de o largă recunoaştere naţională şi internaţională, fiind membru al Societăţilor de chimie din Berlin, Bucureşti, Paris, Washington, membru în Comisia Internaţională pentru instituirea tabelelor anuale de constante şi date numerice. De asemenea, a fost vicepreşedinte al Academiei Române, în perioada 2 iunie 1944-1 iunie 1948. A murit la Bucureşti, pe 23 iulie 1955.
1893: S-a născut matematicianul Petre Sergescu
S-a născut la Turnu-Severin, unde a absolvit atât şcoala primară, cât şi liceul. Apoi, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe, Litere şi Filosofie, precum şi Conservatorul de Muzică la București, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”. Şi-a continuat pregătirea la Paris, unde, în 1919, unde şi-a luat o nouă licenţă în matematică.
Petre Sergescu, autorul unor lucrări de algebră şi teoria numerelor FOTO: Wikipedia
În 1923 şi-a luat doctoratul la Universitatea din Bucureşti, cu teza „Sur les noyaux symétrisables”. S-a dedicat matematicii, urmând o carieră didactică, fiind profesor de geometrie analitică la Universitatea din Cluj (1926-1943) şi la Institutul Politehnic din Bucureşti (1943-1946), pe care l-a condus în calitate de rector (1945-1946).
În 1929, a înfi inţat la Cluj revista de renume mondial „Mathematica” (al cărei secretar a fost între 1929-1948). Din 1946 s-a stabilit în Franţa, unde îşi continuă activitatea ştiinţifică, dobândind o largă recunoaştere. Este autorul unor lucrări de algebră şi teoria numerelor, de ecuaţii integrale precum: „Asupra rezolvării ecuaţiilor de gradul al doilea” (1915), „Monografie asupra ecuaţiilor algebrice cu toate rădăcinile reale” (1925), „Lecţiuni privind cercetări recente asupra teoriei polinoamelor” (1934).
A fost membru al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţelor, al Academiei „Masaryk” din Praga, al Academiei de Ştiinţe din Lima, al Societăţii Regale de Ştiinţe din Liege, preşedinte al Uniunii Internaţionale de Istorie a Ştiinţelor. Membru corespondent al Academiei Române (26 mai 1937); repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române (3 iul. 1990). A murit la Paris, la data de 21 decembrie 1954.
1901: S-a născut producător de film animat american Walt Disney
Walter (Walt) Elias Disney a fost un regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american, câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar.
Walter Elias Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar FOTO: Profimedia
Co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuți producători de film din lume. A fost nominalizat la 61 de premii Oscar și la sapte premii Emmy, deținând recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar.
Împreună cu echipa sa, acesta a reușit să creeze unele din cele mai celebre filme din lume și unele dintre cele mai cunoscute personaje, inclusiv cel pe care majoritatea îl consideră alter-ego-ul său, Mickey Mouse.
Walt Disney l-a creat pe Mickey Mouse în 1928, a produs, în 1937, primul film animat din istorie, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, a deschis parcul Disneyland în 1955.
De asemenea, acesta a realizat mai multe filme devenite clasice Pinocchio (1940), Dumbo (1941) și Bambi (1942). Filmul Fantasia din 1940 a fost o realizare tehnică și artistică de excepție la acea vreme, deoarece îmbina desenul animat cu piese clasice cunoscute.
În 1965, a început construirea unui parc Disney și mai mare pe cealaltă coastă a SUA, lângă Orlando, Florida. Walt Disney a murit la 15 decembrie 1966, cu cinci ani înaintea deschiderii megaproiectului Disneyland, Walt Disney World din Florida, continuat de fratele său, Roy Disney. A fost recunoscut, la sfârșitul vieții, ca una dintre marile personalități ale secolului XX.
1903: S-a născut fizicianul Cecil Frank Powell
Cecil Frank Powell s-a născut la Tonbridge, în Regatul Unit. A studiat la Şcoala elementară Judd din Tonibridge, unde a câştigat o bursă, la vârsta de 11 ani. Ulterior, a câştigat o bursă la Colegiul Sidney din Cambridge (1924-1925), pe care l-a absolvit cu rezultate excepţionale, în special la ştiinţele naturale. Powell a lucrat în Laboratorul Canvendish sub conducerea lui Charles Thomson Rees Wilson şi Lord Rutherford până în 1927, când a câştigat titlul de „Doctor în Fizică”.
Cecil Frank Powell, câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică în 1950 FOTO: Wikipedia
A realizat numeroase lucrări despre descărcarea electricităţii în gaze şi despre dezvoltarea metodelor fotografice în fizica nucleară. El a fost unul dintre autorii cărţilor „Fizica nucleară în metoda fotografică” (1946) şi „Studiul elementar al particulelor din metoda fotografi că” (1959).
A fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1950 „Pentru dezvoltarea metodei fotografice de studiere a proceselor nucleare şi pentru descoperirea pionului” (mezon pi), o particulă subatomică de masă mare.
Pionul s-a dovedit a fi particula ipotetică propusă în 1935 de japonezul Yukawa Hideki în teoria sa privind fizica nucleară, ca mediatoare a forţei puternice care leagă protonii şi neutronii din nuclee, potrivit www.nobelprize.org.
Powell a primit şi Medalia de Aur Lomonosov în 1967 şi a fost cosemnatar al Manifestului Russell-Einstein în 1955. A fost membru al Societăţii Regale (1949), unde a fost premiat cu medalia Hunges, iar în 1961, cu medalia Royal. Cecil Frank Powell a murit pe 9 august 1969 în Italia.
1990: A apărut primul număr al cotidianului „Curierul Naţional”
Curierul Național, un ziar generalist înființat de Adrian Sârbu, a luat naștere la București pe 5 decembrie 1990, avându-l pe Horia Alexandrescu în funcția de director general.
Curierul Național este deținut de familia Păunescu FOTO: Curierul Național
Primul număr a fost marcat de prezența unui colectiv redacțional format din nume notabile precum Constantin Drăgan, Răzvan Bărbulescu, Dan Dumitrescu, iar responsabilități în cadrul secțiunilor erau deținute de Adrian Vasilescu, Alexandru Stroe și Cristian Teodorescu. Printre colaboratorii inițiali s-au numărat Fănuș Neagu, Beatrice Buzea, Florin Condurățeanu, Ralu Filip sau Nicolae Truță.
Publicația și-a conturat identitatea în jurul temelor din sfera realității economice, atât la nivel național, cât și internațional, abordând aspecte sociale și politice.
Curierul Național este deținut de familia Păunescu, prin intermediul companiei Media Sud Publishing, și își are sediul în aceeași clădire cu B1TV, la etajul 5 din imobilul situat în strada Cristian Popișteanu, nr. 2-4, București.
Începând cu anul 2005, ziarul și-a redefinit poziționarea, concentrându-se pe domeniul economic și adoptând un nou layout specific acestui gen de publicații. Sigla originală, un poștalion, a fost ulterior înlocuită cu un logo simplu, format doar din litere, fără alte elemente grafice.
Din 16 februarie 2018, însă, Curierul Național a revenit la vechea siglă, poștalionul fiind reintrodus în toate paginile publicației. Odată cu această schimbare, ziarul și-a adaptat și politica editorială, incluzând săptămânal interviuri și materiale cu oameni de afaceri sau reprezentanți ai patronatelor din diverse industrii.
Începând cu data de 4 septembrie 2018, Curierul Național a lansat un nou portal, reprezentând o actualizare a versiunii anterioare a site-ului său.
Ediția tipărită a ziarului a fost publicată continuu timp de aproape 30 de ani, având 12 pagini și fiind realizată în format full color.
Accesează toate știrile de pe top10stiri.ro
2008: A murit cântăreața de jazz și compozitoarea Anca Parghel
Anca Parghel, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de jazz din ţara noastră, s-a născut la Câmpulung Moldovenesc, la 16 septembrie 1957. A făcut studiile muzicale la Iaşi, absolvind Liceul de Muzică, apoi Conservatorul de Muzică, cu lucrarea de licenţă „Charlie Parker, un geniu al improvizaţiei”. A fost căsătorită cu pictorul Virgiliu Parghel.
Anca Parghel, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de jazz din România FOTO: Arhivă
Până în 1989 a predat canto, pian şi improvizaţie la Liceul de muzică din Suceava, la Conservatorul din Bucureşti, în Belgia (la Bruges, Namur), în Germania (Hannovra, Ravensburg, Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg), în Marea Britanie şi în Republica Moldova.
Începând cu anul 1984, a apărut în marile festivaluri de jazz din ţară (Bucureşti, Braşov, Sibiu, Costineşti, Iaşi) şi din străinătate (Nürenberg, Leipzig, Varşovia, Leverküssen, Viena, Liege, Tübingen, München, Linz, Zagreb, Varna, Bratislava), cântând, totodată, şi în cluburile din România şi din străinătate.
A evoluat alături de mari muzicieni români (Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian) şi alături de nume celebre ale jazz-ului internaţional (Billy Hart, Archie Shepp, Larry Coryell, Jean-Louis Rassinfosse, Phillipp Catherine, Marc Levine, Claudio Roditi, Thomas Stanko, Ricardo Del Fra, Stephane Galland, Jon Hendricks Band, Klaus Ignatzek etc.).
Stabilită în Belgia, la Bruxelles (1997), şi-a continuat activitatea la catedră (profesor de jazz vocal la Brussels Royal Conservatory of Music şi la Lemmens Music Conservatory din Leuven), precum şi pe scenele de jazz din Belgia, Germania, Olanda în formule (de trio, cvartet sau cvintet) ce au cuprins pe Ciprian Parghel – bass, Tudor Parghel – tobe, Kurt Bulteel – pian şi Paolo Radoni – chitară.
Artista a murit, la vârsta de 51 de ani, în 5 decembrie 2008, la Spitalul Judeţean din Timişoara. A fost înmormântată pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu.
2013: A murit Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud
Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918, în clanul Madiba din satul Mvezo, regiunea Eastern Cape, Africa de Sud. Purta prenumele Rolihlahla, care în limba xhos înseamnă „necazuri”.
Nelson Mandela a câștigat Premiul Nobel pentru Pace 1993 FOTO: Arhivă
Mandela a crescut împreună cu două surori în Qunu, satul mamei sale, unde avea grijă de turmele de vite și petrecea mult timp afară cu alți băieți. Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani.
A urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă: a membru al Congresului Național African și unul dintre întemeietorii „African National Congress Youth League”, organizația de tineret a partidului.
În anul 1948 a venit la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a devenit cunoscut începând cu 1952, datorită așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă.
În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat.
Deși fusese, inițial, un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 26 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.
Vezi și articole de securitate cibernetică aici
Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională.
Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei.
Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.
A primit o multitudine de premii internaționale pentru poziția sa în privința colonialismului și discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential Medal of Freedom și Ordinul Lenin.
Simbol al luptei împotriva rasismului şi susţinător al egalităţii de şanse, al libertăţii, democraţiei şi a păcii, Nelson Mandela a încetat din viaţă la 5 decembrie 2013, la vârsta de 95 de ani, în reşedinţa sa din Johannesburg.
2017: A murit fostul suveran al României, Regele Mihai I
S-a născut la 25 octombrie 1921, la Castelul Peleș din Sinaia, ca al cincilea copil al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria.
Mihai I a devenit Regele României la vârsta de 6 ani FOTO: Wikipedia
A devenit Regele României la vârsta de doar 6 ani, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Deoarece Mihai nu putea guverna, o regență a fost formată din principele Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand I și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație (până la 7 octombrie 1929 când a murit, fiind înlocuit cu Constantin Sărățeanu, consilier la Curtea de Casație).
În timpul copilăriei și adolescenței sale, Regele Mihai a primit o educație riguroasă atât în țară, cât și în străinătate. În septembrie 1940, Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu, care i-a impus să abdice în favoarea fiului său.
Mihai, în vârstă de 18 ani, a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5 septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot prin acel decret și redeschis abia în 1946).
Perioada domniei sale a fost marcată de evenimente semnificative, precum participarea României la Al Doilea Război Mondial și implicarea sa în lovitura de stat antifascistă din 23 august 1944, care a dus la schimbarea alianței României de la Axe la Aliați.
În 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice de către regimul comunist instaurat de liderul Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej. A trăit în exil în Elveția, Marea Britanie și altele, devenind un simbol al opoziției față de regimul comunist în România.
După Revoluția din 1989 și căderea regimului comunist, Regele Mihai I a revenit în țară în 1992, devenind un important simbol al reconcilierii naționale. În 2017, la vârsta de 96 de ani, Regele Mihai I a încetat din viață la reședința sa din Elveția.
Daniela Trifan Citește mai multe despre: nelson mandelaregele mihai iwalt disney
Vezi articol complet la: Adevarul
