Actualitate marț
„Bomba” de 7 trilioane care amenință să arunce în aer piețele internaționale
HotNews.ro
Yeni si dolari . Credit line: CFOTO / Stringershub Inc. / Profimedia
Câteva zile au fost suficiente pentru ca unul dintre cele mai „stabile” colțuri ale sistemului financiar global să se prăbușească și să capteze brusc atenția tuturor.
Creșterea rapidă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale japoneze (JGB), în special a celor pe termen lung a declanșat un efect de domino, scrie presa elenă. Tulburările s-au extins la cursul de schimb yen-dolar, au atins obligațiunile guvernamentale americane și au readus vechiul coșmar al piețelor: în momentul în care „stabilitatea” monedei japoneze se rupe, nimic nu rămâne neatins.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Pentru a primi următoarea ediție, abonează-te aici:
Amploarea riscului este enormă. Vorbim despre o piață a datoriei guvernamentale evaluată la peste 7 trilioane de dolari, conform calculelor Bloomberg, și care a funcționat timp de decenii ca o „axă de calm” globală — fie ca sursă de finanțare ieftină, fie ca refugiu sigur în perioadele de criză.
Momentul în care Japonia a rupt paradigma riscului zero
Recenta vânzare masivă a surprins chiar și managerii experimentați: mișcările randamentelor au atins intervale care înainte durau săptămâni sau luni pentru a fi înregistrate. Cel mai îngrijorător este că volatilitatea nu se referă doar la ratele dobânzilor, ci și la lichiditate.
La scadențe ultra-lungi, tabloul a devenit aproape „nefuncțional”: randamentele pe 40 de ani au depășit 4%, în timp ce randamentele pe 30 de ani au înregistrat salturi uriașe.
Șocul nu a fost doar macroeconomic – a fost profund politic. Japonia se îndreaptă spre alegeri anticipate pe 8 februarie, dezbaterea fiscală fiind în centrul atenției.
Piețele evaluează acum o combinație pe care cândva o considerau de neconceput în narațiunea japoneză: inflație care „rămâne” + rate ale dobânzilor mai mari + relaxare fiscală. Iar când acest lucru se întâmplă într-o țară cu un raport datorie-PIB estimat la aproximativ 230%, prima de risc nu poate decât să crească.
De ce este toată lumea afectată?
Turbulența de pe piața obligațiunilor guvernamentale japoneze nu este un fenomen izolat, local. Japonia se află în centrul sistemului financiar global, iar randamentele obligațiunilor guvernamentale japoneze servesc drept punct de referință pentru evaluarea riscurilor internaționale.
Când randamentele japoneze cresc brusc, presiunea se transferă aproape automat către restul piețelor majore de obligațiuni.
Echilibrul fluxurilor de capital se schimbă: ani de zile, companiile de asigurări, băncile și fondurile de pensii japoneze au căutat randamente în străinătate, canalizând sume uriașe către obligațiuni americane și europene. Însă, pe măsură ce randamentele interne cresc, acest stimulent slăbește, deschizând calea fie pentru o încetinire a piețelor, fie pentru o vânzare masivă de titluri în străinătate.
Această dinamică explică de ce șocurile de la Tokyo s-au resimțit până la Washington. Conform estimărilor citate de piețele internaționale și de casele de analiză, fiecare creștere de 10 puncte de bază a randamentelor obligațiunilor japoneze se poate traduce printr-o creștere de 2 până la 3 puncte de bază a randamentelor obligațiunilor americane și ale altor piețe cheie. Cu alte cuvinte, atunci când stabilitatea Japoniei „se rupe”, costul banilor crește peste tot.
Află mai multe știri importante aici
„Elefantul din cameră”: 5 trilioane de capital japonez în străinătate
Marea amenințare structurală nu este doar vânzarea imediată de capital. Este vorba despre scenariul repatrierii capitalului.
Conform cadrului descris de analizele internaționale, aproximativ 5 trilioane de dolari din capitalul japonez se află în afara țării. Dacă randamentele interne continuă să crească, o parte din acest capital va avea un stimulent puternic să se întoarcă în Japonia – ceea ce, în practică, înseamnă vânzarea de obligațiuni/produse de credit/acțiuni străine.
Există și un al doilea mecanism de transmisie: carry trade-ul finanțat în yeni. Atunci când yenul devine volatil sau se apreciază brusc, pozițiile sunt dezechilibrate mecanic – nu pentru că „opinia” asupra acțiunilor se schimbă, ci pentru că limitele de risc și marjele se modifică.
Vezi și articole de securitate cibernetică aici
În 2024, un episod de schimbare bruscă a yenului a legat mișcarea valutară de o vânzare masivă de active globale, deoarece investitorii s-au grăbit să închidă poziții care fuseseră construite pe bani japonezi ieftini.
Tentația intervenției
Banca Japoniei transmite semnale că ar putea interveni prin achiziții de obligațiuni pentru a limita turbulențele, dar fiecare mișcare pare să mute problema în altă parte: către obligațiuni, către yen sau către credibilitatea politicii monetare.
În același timp, discuția despre posibile acțiuni coordonate japonezo-americane pe piața valutară (pentru a susține yenul) se intensifică, cu declarații japoneze despre „o strânsă coordonare” și speculații intense pe piață.
Două detalii fac situația și mai fragilă:
- Lichiditatea pe scadențe ultra-lungi este scăzută, așa că un volum mic poate provoca daune mari.
- Participarea jucătorilor străini la tranzacții a crescut (fluxuri mai rapide, portofolii mai „nervoase”), ceea ce intensifică mișcările în perioadele de stres.
Vezi articol complet la: HotNews