Deși tarifele sunt, în esență, taxe pe importuri menite să protejeze industriile interne, sancțiunile sunt penalități impuse altor țări pentru a pedepsi sau influența guvernele acestora. Sancțiunile impun de obicei restricții asupra comerțului sau finanțelor.
De la revenirea sa la Casa Albă în ianuarie, amenințările tarifare ale lui Trump împotriva a zeci de țări au creat o mare incertitudine în rândul companiilor americane și al partenerilor comerciali globali.
Ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „tango tarifar” – promisiuni îndrăznețe de taxe vamale mari asupra mărfurilor străine, urmate de inversări bruște – se potrivește obiectivelor politice sau economice în schimbare ale lui Trump. Totuși, piețele financiare rămân în alertă, neștiind cum sau când va putea președintele să implementeze tarife în continuare.
Tariful pentru China, cel mai mare rival economic și militar al SUA, a atins maxime istorice în aprilie, ajungând la 145% înainte de a fi redus semnificativ în luna următoare, după negocierile comerciale de la Londra.
Creșterea bruscă și reducerea ulterioară a tarifelor de către Trump arată cum le folosește ca o modalitate flexibilă de a remedia ceea ce consideră a fi un comerț nedrept, pe baza disputelor comerciale din trecut.
„Ceea ce modelează opiniile președintelui este ascensiunea rapidă a Japoniei în anii 1980 și sentimentul că japonezii au depășit concurența emblematicei industrii auto americane, deoarece SUA au fost prea generoase în termenii săi comerciali”, a declarat pentru DW Jennifer Burns, profesor asociat de istorie la Universitatea Stanford.
Amenințările tarifare ale lui Trump: Folosirea comerțului ca armă?
Pentru a viziona acest videoclip, vă rugăm să activați JavaScript și să luați în considerare actualizarea la un browser web care acceptă videoclipuri HTML5
Tarifele se potrivesc viziunii „America First” a lui Trump
Tarifele sunt arma preferată a lui Trump pentru a aborda deficitul comercial masiv al SUA, în special cu China, care s-a ridicat la miliarde (253 de miliarde de euro) în 2024, potrivit Biroului de Recensământ al SUA. De asemenea, acestea se aliniază cu agenda sa „America First” de a proteja industriile interne și de a stimula crearea de locuri de muncă în SUA.
Casa Albă a apărat abordarea președintelui, insistând că tarifele pot fi implementate rapid și, spre deosebire de sancțiuni, nu închid complet piețele externe pentru firmele americane.
„[Trump] poate adăuga această presiune când dorește și apoi o poate readuce când dorește” „piețele încep să se panicheze sau încetează să-i servească scopului”, a declarat pentru DW Sophia Busch, directoare asociată a Centrului Geoeconomic din cadrul think tank-ului Atlantic Council. „Este mult mai ușor cu tarife decât cu sancțiuni.”
Deși tarifele au fost criticate pe scară largă pentru potențialul lor de a alimenta inflația, acestea generează venituri pentru Trezoreria SUA, spre deosebire de sancțiuni. Veniturile din tarifele SUA au crescut cu 110% până în… Se așteaptă ca tarifele să crească, oferindu-i lui Trump control direct și unilateral, prin intermediul ordinelor executive fără a fi nevoie de aprobarea Congresului SUA. Pe de altă parte, sancțiunile necesită adesea cadre juridice complexe și cooperarea cu parteneri internaționali, precum Uniunea Europeană.
Preferința pentru tarife în detrimentul sancțiunilor reflectă obiectivul lui Trump pentru un efect de levier economic rapid și vizibil, dar ridică îngrijorări cu privire la efectele destabilizatoare ale unor astfel de politici asupra comerțului și păcii globale.
„Motivul pentru care [tarifele] au o reputație atât de proastă este acela că sunt legate de aceste episoade de deglobalizare, iar în secolul XX, au fost legate de conflicte armate”, a spus Burns. „Dacă tarifele mici și piețele deschise unesc țările într-un mod care previne conflictele armate, înseamnă că ne-am putea îndepărta de acest aspect?”
Urmărește cele mai importante știri
Trump estompează linia dintre tarife și sancțiuni
„Sancțiunile sunt mai degrabă despre pedepsirea țărilor pentru încălcarea normelor internaționale”, a declarat Jennifer Burns de la Stanford pentru DW. „Acestea sunt un răspuns la acțiuni specifice și, dacă aceste acțiuni încetează, sancțiunile pot fi anulate.”
Politicile lui Trump pentru al doilea mandat sugerează că acesta folosește tarifele pentru a atinge obiective asociate de obicei cu sancțiunile, cum ar fi presiunea asupra unor țări precum Canada, Mexic și China în probleme non-comerciale, cum ar fi imigrația și traficul de droguri. Aceste tarife au determinat măsuri de retorsiune sau amenințări, care au intensificat tensiunile comerciale globale.
În mod similar, Columbia a fost amenințată cu tarife după ce a respins zborurile de deportare ale SUA, în timp ce amenințările cu taxe asupra Uniunii Europene au fost anunțate parțial ca răspuns la reglementările UE privind confidențialitatea și clima.
La începutul acestei luni, Trump a amenințat că va impune un tarif de 50% la importurile din Brazilia, care au fost încadrate ca represalii pentru urmărirea penală a fostului președinte brazilian Jair Bolsonaro, un aliat apropiat. Politicianul de extremă dreapta se confruntă cu un proces pentru presupusa planificare a unei lovituri de stat pentru a anula înfrângerea sa electorală din 2022, inclusiv planuri de asasinare a rivalilor politici.
Observând cum incertitudinea din jurul politicii tarifare a lui Trump a lăsat firmele americane și partenerii comerciali globali în dificultate, Burns a avertizat că „anii de incertitudine tarifară” pot provoca o „încetinire economică serioasă, deoarece companiile și investitorii așteaptă un peisaj mai previzibil”.
Cumpărătorii de energie ruși se confruntă cu sancțiuni secundare
Administrațiile americane anterioare au preferat sancțiunile în locul tarifelor ca instrument punitiv pentru a pune în ordine țările necinstite.
De când Moscova a lansat invazia sa la scară largă a Ucrainei în februarie 2022, SUA a impus peste 2.500 de sancțiuni Rusiei, vizând persoane fizice, entități, transporturi maritime și aeronave. SUA au impus, de asemenea, sancțiuni Venezuelei, Iranului și Coreei de Nord.
„Aceste economii nu sunt parteneri comerciali cruciali pentru SUA”, a declarat Busch de la Atlantic Council, adăugând că tarifele impuse de Trump „principalii parteneri comerciali ai SUA” reprezintă „mai degrabă o amenințare economică pe plan intern”.
Trump și-a exprimat recent o mai mare deschidere față de implementarea de sancțiuni. Referindu-se la un proiect de lege propus de senatorul Lindsey Graham pentru sancțiuni suplimentare împotriva Moscovei dacă aceasta nu reușește să negocieze un acord de pace cu bună-credință cu Kievul, Trump a declarat că ia în considerare „foarte serios” noi sancțiuni.
S-a terminat bromanța Trump-Putin?
Sursa: DW