Conform rapoartelor, protestul a avut loc cu preaviz scurt, deoarece, în același timp, în aceeași clădire aveau loc întâlniri între cei mai importanți politicieni din Israel, discutând cele mai recente evoluții din negocierile indirecte cu gruparea militantă palestiniană Hamas privind un acord de încetare a focului, care ar duce la întoarcerea acasă a unora dintre ostaticii israelieni.
Unii dintre protestatari țineau deasupra capetelor un balon mare cu aer, în formă de panglică galbenă, simbol adoptat de activiștii care cer eliberarea ostaticilor. Pe balon erau lipite autocolante albe cu diverse numere scrise cu un marker negru: 155, 344, 356.
Aceste numere reprezintă numărul de zile de la 7 octombrie 2023, când au fost luați ostaticii. Acest lucru a început când Rachel Goldberg-Polin, al cărei fiu, Hersh, a fost ucis în august 2024 de Hamas în Gaza, a apărut în interviuri cu un autocolant și un număr pe el pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la situația dificilă a ostaticilor. În iulie 2025, acest număr a depășit 650.
„Era selecției s-a încheiat”, scrie pe unul dintre panouri, referindu-se la procesul de alegere care determină cine va fi eliberat și cine va trebui să rămână în tunelurile din Gaza până la încheierea unui alt acord.
Ostatici uciși în așteptarea unui acord
Povestea lui Carmel Gat arată cât de semnificativ este riscul pentru viața unui ostatic în Gaza.
Gat a fost răpită de acasă în timpul incursiunii în sudul Israelului conduse de Hamas pe 7 octombrie 2023. Israelul, Statele Unite, Uniunea Europeană și alții desemnează Hamas drept grupare teroristă.
Ea trebuia să se număre printre cei eliberați ca parte a primului acord de ostatici din noiembrie 2023 între Israel și Hamas, care a dus la eliberarea a peste 100 de captivi din Gaza și a 240 de prizonieri palestinieni. Dar când armistițiul s-a prăbușit, ea a rămas în captivitate Hamas.
După ce Gat a supraviețuit 328 de zile, soldații israelieni au găsit-o pe ea și alți cinci ostatici israelieni morți într-un tunel din sudul Gazei – raportul autopsiei a dezvăluit că ea și ceilalți ostatici au fost împușcați de la mică distanță. Gat avea 40 de ani.
Vărul ei, Gil Dickman, a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai unui acord pentru eliberarea ostaticilor rămași. El a declarat pentru DW că starea actuală a negocierilor pare un „deja vu”.
„Acum un an (în iulie 2024), mulți membri ai familiilor ostaticilor se aflau cu Netanyahu la Washington, DC, inclusiv eu. Singura diferență este că Carmel și alți cinci ostatici erau în viață pe atunci”, și-a amintit Dickman.
„Carmel s-ar fi putut întoarce dacă Netanyahu ar fi făcut decizia corectă”.
Neîncredere în conducerea israeliană
Fiul lui Yehuda Cohen, Nimrod, este unul dintre cei aproximativ 20 de ostatici despre care se crede că sunt încă în viață – alți 30 se crede că sunt morți. Într-o conversație cu DW, Yehuda Cohen a subliniat cum și-a pierdut încrederea că guvernul israelian îi va aduce acasă pe ostatici.
„Nu am nicio încredere în propriul meu guvern, nu am încredere în Netanyahu”, a spus el. „Am încredere doar în administrația americană, că îl va forța pe Netanyahu să încheie un acord.”
Această speranță – că SUA ar putea totuși să impună un acord – este predominantă printre activiștii din Israel. La protestul de la Ierusalim, multe pancarte l-au îndemnat pe președintele american Donald Trump, mai degrabă decât pe Netanyahu, să facă tot ce îi stă în putință pentru a-i aduce acasă pe ostatici.
Lista motivelor neîncrederii este „foarte lungă”
Cohen enumeră motivele neîncrederii în guvernul Netanyahu, inclusiv insistența ca Israelul să rămână în Coridorul Philadelphi, o fâșie îngustă de pământ la granița dintre Fâșia Gaza și Egipt, și consilierii lui Netanyahu care ar fi scurs documente clasificate către *Bild*, un tabloid german, pentru a influența opinia publică din Israel în favoarea poziției guvernului Netanyahu.
Potrivit lui Cohen, lista motivelor pentru care familiile ostaticilor nu au încredere în guvernul israelian este „foarte lungă”.
În timp ce Netanyahu le-a spus membrilor familiilor ostaticilor că o ofertă de a-i aduce acasă pe toți ostaticii într-o singură înțelegere „nu a fost niciodată o opțiune”, Oficialii Hamas și-au exprimat public în mai multe rânduri interesul pentru un acord care ar returna ostaticii rămași și ar pune capăt războiului din Gaza.
Vezi toate știrile de pe israel familiile ostaticilor
„Guvernul nostru insistă asupra unui proces de selecție între ostatici”, spune Dickman, numind această socoteală „dureroasă de înțeles”.
Totuși, atât Cohen, cât și Dickman sunt de acord că orice acord care să readucă ostaticii este un lucru bun. „Chiar și o înțelegere parțială înseamnă că rândul fiului meu se apropie”, a spus Cohen.
Etosul israelian este în joc
Publicul israelian nu este străin de situațiile cu ostatici, fie că este vorba de deturnarea zborului Sabena 171 în 1972 de către Organizația Septembrie Negru, răpirea și uciderea soldatului israelian Nachshon Wachsman de către Hamas în 1994 sau răpirea lui Gilad Shalit de către grup în 2006.
Drept urmare, principiul conform căruia nimeni nu este lăsat în urmă a devenit adânc înrădăcinat în societatea israeliană de-a lungul anilor. Dickman consideră că, deși publicul israelian susține acest etos, nu se poate spune același lucru despre guvernul țării.
„Acesta este un guvern controlat politic de oameni al căror etos este, în opinia mea, mai jihadist decât israelian”, a spus el, referindu-se în mod specific la părțile de extremă dreaptă ale coaliției lui Netanyahu, în principal ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, și ministrul Finanțelor, Bezalel Smotrich, care ambii vor ca palestinienii să părăsească Gaza și așezările evreiești pentru a se întoarce acolo.
Protestatarii israelieni cer sfârșitul războiului din Gaza
Pentru a viziona acest videoclip, vă rugăm să activați JavaScript și să luați în considerare actualizarea la un browser web care acceptă videoclipuri HTML5
„Obiectivele lor implică pământ, nu viață umană, și își consideră obiectivele sacre”, spune el, adăugând că cererea de returnare a celor 50 de ostatici se referă și la Viitorul Israelului.
„Este vorba despre dacă această țară va deveni dispusă să sacrifice viața – a mea, a ta – pentru așa-numite ținte «sacre» sau, mai degrabă, o țară în care viața este sacră.”
Yehuda Cohen a adoptat un ton similar: „Avem un prim-ministru care este dedicat doar sieși”, a spus el. „Aveți oameni în acest guvern care îi susțin deschis pe cei care abuzează deținuții, ceea ce duce la riscul răzbunării împotriva fiului meu. Nu există solidaritate în această societate; fiecare are de gând.”
Potrivit lui Yehuda Cohen, singura modalitate de a-și aduce fiul acasă este să continue lupta pentru eliberarea ostaticilor și sfârșitul războiului, fie că asta înseamnă să vorbească cu presa, fie să protesteze în fața biroului lui Netanyahu.
Editat de: Davis VanOpdorp, Ben Knight
Sursa: DW