„Nu mai rămâne nimic altceva decât să-l ucidem”, le spusese el celor mai apropiați confidenți cu câteva zile mai devreme.
Stauffenberg nu a fost doar asasinul, ci și cel mai important organizator al unei tentative de lovitură de stat la scară largă, comisă de persoane din cercurile conservatoare, printre care se numărau înalți oficiali militari, diplomatici și administrativi.
Claus Graf Schenk von Stauffenberg (1907-1944)Imagine: picture-alliance/akg-images
Cu puțin timp înainte ca bomba cu ceas să explodeze pe 20 iulie 1944, ofițerul părăsise cazarma. A zburat cu un avion militar spre Berlin, crezând că „Führerul” era mort. În capitala Germaniei, „Operațiunea Valkyrie” era în desfășurare.
Inițial concepută ca un plan al Wehrmacht-ului pentru a suprima o posibilă revoltă, conspiratorii – care dețineau poziții cheie în întregul aparat de stat nazist – doreau să o reutilizeze pe „Valkyrie” pentru propria lor lovitură de stat.
Condamnată eșecului
Dar Hitler a suferit doar răni minore. Masa grea de stejar și faptul că ferestrele cazărmii erau larg deschise din cauza vremii caniculare au atenuat forța exploziei.
În ciuda acestui fapt, șansa unei lovituri de stat nu ar fi fost încă complet pierdută – dacă toți cei implicați ar fi dus la bun sfârșit Operațiunea Valkyrie fără abatere. Dar au existat întârzieri, defecțiuni și o planificare insuficientă. În plus, confruntându-se cu presiunea enormă de a fi descoperiți, unii dintre cei implicați au rămas pasivi sau chiar și-au schimbat tabăra.
Spre seară, tentativa de lovitură de stat eșuase. Hitler a ieșit la radio pentru a transmite oamenilor și a vorbit despre „providența” care l-a salvat. Stauffenberg și mai mulți complici au fost arestați și executați de pluton în acea noapte. Alții au fost descoperiți abia mai târziu. În total, aproximativ 200 de luptători ai rezistenței au fost uciși.
Citește mai multe știri pe top10stiri.ro
Istoricul Wolfgang Benz consideră că principalul motiv al eșecului a fost acela că „niciunul dintre liderii militari celebri” din acea vreme, cum ar fi generalul Erwin Rommel, nu a participat. „Cel puțin unul dintre ei trebuia să fie la cârmă, pentru ca apoi oamenii să spună: «Aha, și Rommel vede lucrurile așa, că Hitler este un criminal»”, a spus el.
Un simbol durabil
În ciuda eșecului său, rezistența împotriva lui Hitler din 20 iulie 1944 a devenit un simbol puternic. Cu câteva zile înainte, complicele lui Stauffenberg, Henning von Tresckow, ajunsese la concluzia că succesul nu mai conta: important era „că mișcarea de rezistență germană îndrăznise să-și riște viața în fața lumii și în fața istoriei”.
Au existat și alte operațiuni de rezistență, cum ar fi încercarea eșuată la limită a tâmplarului Georg Elser de a-l ucide pe Hitler folosind o bombă artizanală într-o berărie din München în 1939 sau campania de pliante a unui grup de tineri prieteni cunoscuți sub numele de Trandafirul Alb. Acestea au fost ulterior umbrite pe nedrept de „rezistența târzie, ca să nu spunem întârziată, a elitelor conservatoare”, așa cum a judecat Wolfgang Benz complotul din 20 iulie 1944.
„Holocaustul nu i-a interesat”
Amintirea Operațiunii Valkyrie și a tentativei de asasinat s-a schimbat în timp. Multă vreme după încheierea războiului, inițiatorii acesteia erau încă considerați trădători. Soției lui Stauffenberg, de exemplu, i s-a refuzat inițial pensia primită de văduve. Ulterior, conspiratorii au fost desemnați oficial eroi: străzi, școli și cazărmi au fost numite după ei, iar clădirile publice au fost decorate cu steaguri în fiecare 20 iulie. Ceremoniile de depunere a jurământului pentru recruții forțelor armate Bundeswehr au avut loc cu ocazia aniversării: Armata Germaniei democratice i-a invocat pe luptătorii din rezistență care îl înconjurau pe fostul ofițer Wehrmacht, Stauffenberg.
Complotiștii din 20 iulie, Stauffenberg, ca model
Sursa: DW