PoliticăLibia
Sistemul de sănătate defectuos din Libia îi determină pe localnici să migreze
Islam Alatrash07/06/20256 iulie 2025
https://p.dw.com/p/4wx2TSohan a devenit viral online și a provocat proteste în LibiaImagine: khawla nail
Criza medicală din Libia are o față nouă și tristă. Este vorba despre o fetiță obosită de 7 ani, Sohan Aboulsoud, care suferă de fibroză chistică, o tulburare genetică moștenită. Familia ei nu a putut primi tratament pentru Sohan în Libia, așa că au decis să îndrăznească călătoria adesea mortală și ilicită cu barca în Italia, în căutarea unui ajutor, pe 25 iunie.
Când mama lui Sohan, Khawla Nail, a distribuit online fotografia fiicei sale epuizate de pe barca unui contrabandist, aceasta a devenit virală pe rețelele de socializare și a fost preluată de mai multe instituții media.
O zi mai târziu, zeci de familii cu copii care suferă, de asemenea, de fibroză chistică au protestat în orașul libian Tripoli. Aceștia au cerut acces la medicamente și crearea de centre de diagnostic în Libia. Lipsa unor astfel de servicii amenință vieți, au spus ei.
De la răsturnarea dictatorului libian Muammar Gaddafi în 2011, Libia este blocată într-un haos politic. Din 2014, Libia a fost împărțită în două, cu guverne opuse situate în estul și vestul țării. O administrație susținută de ONU, cunoscută sub numele de Guvernul Unității Naționale sau GNU, are sediul la Tripoli, în vest – de unde este familia lui Sohan. Rivalul său, cunoscut sub numele de Camera Reprezentanților, are sediul în est, la Tobruk. În diferite momente din ultimul deceniu, fiecare guvern a încercat – și a eșuat – să smulgă controlul de la celălalt.
Instabilitatea care a rezultat a afectat sistemul de sănătate al țării, astfel încât spitale avansate nu sunt construite, iar anumite medicamente sunt rare sau indisponibile. În decembrie 2021, un raport al Organizației Mondiale a Sănătății a constatat că în regiunile de sud și est ale Libiei, aproximativ o treime din totalul unităților medicale erau „nefuncționale”, în timp ce 73% și, respectiv, 47% erau „parțial funcționale”.
Familiile libiene sunt disperate
În ultimii șapte ani, familia lui Sohan a plătit pentru teste de laborator private în Tunisia vecină și a comandat medicamente prin farmacii private. Fără acest medicament, Sohan nu ar fi putut supraviețui până astăzi.
„Am depus dosarul ei autorităților sanitare libiene de mai multe ori, dar răspunsul a fost întotdeauna că nu există buget”, a declarat mama lui Sohan pentru DW. „Totul era scump, complicat și dincolo de posibilitățile noastre. Și am văzut cum starea fiicei mele se deteriorează sub ochii mei. Am epuizat toate opțiunile de ajutor în Libia.”
Conform documentelor obținute de DW, peste 60 de familii libiene au depus oficial cereri la Ministerul Sănătății din Libia, solicitând tratament pentru fibroză chistică, o boală care pune viața în pericol și care afectează plămânii, sistemul digestiv și alte organe. Documentele includ nume și numere de identificare naționale.
Mahmoud Abu Dabbous, șeful Organizației Naționale pentru Sprijinirea Donării de Organe în Libia, a declarat că familia lui Sohan nu a fost prima care a decis să riște călătoria periculoasă spre Europa în căutarea asistenței medicale. „Este un indicator grav al eșecului Libiei de a-și satisface nevoile medicale de bază”, a declarat Abu Dabbous.
Familia lui Sohan speră la tratament medical în Italia, deoarece medierea pentru boala cronică a fiicei lor nu este disponibilă în Libia. Imagine: ZUMA Press/picture alliance/dpa
Acum aproximativ 10 zile, Sohan, mama ei și tatăl ei vitreg s-au îmbarcat pe o barcă supraaglomerată, plină de familii libiene. „Nu am plecat pentru că am vrut să migrăm, ci pentru că boala nu așteaptă”, a spus mama lui Sohan.
Mulți alți migranți ilegali au mai puțin succes în călătoria lor din Libia sau Tunisia către Europa. Conform Proiectului Migranților Dispăruți al Organizației Internaționale pentru Migrație, peste 63.000 de persoane au murit sau au dispărut din 2014. Numărul real este, cel mai probabil, semnificativ mai mare, deoarece datele fiabile nu sunt adesea disponibile.
Citește mai multe știri pe top10stiri.ro
Peste 63.000 de aspiranți la migrație au dispărut sau s-au înecat în ultimii 11 ani, conform estimărilor oficiale. Imagine: Leon Salner/RESQSHIP e.V./dpa/picture alliance
Guvernul libian oferă cuvinte, nu acțiuni
Odată ce familia a ajuns pe insula Lampedusa din Italia, care se află la aproximativ 420 km (260 mile) cu barca de Zuwara, pe coasta de vest a Libiei, un punct de lansare frecvent pentru operațiunile de contrabandă, familia a fost adăpostită într-un adăpost, unul fără aer condiționat. „Boala lui Sohan, fibroza chistică, nu tolerează căldura sau deshidratarea, chiar și o mică scădere a lichidelor ar putea-o trimite la terapie intensivă”, a explicat mama ei.
Până atunci, însă, fotografiile lui Sohan deveniseră virale pe rețelele de socializare, determinând GNU din Libia să emită un mesaj în care spunea că va acoperi costurile tratamentului fetei în Italia.
„Dar ne-au contactat o singură dată, apoi totul s-a oprit. Niciun oficial nu ne-a sunat de atunci și nu s-au luat măsuri concrete”, a declarat mama lui Sohan pentru DW.
Încercările DW de a contacta Ministerul Sănătății din Libia pentru clarificări au fost nereușite și, la momentul publicării, nu a existat niciun răspuns.
Acest lucru nu este o surpriză pentru Tarik Lamloum, șeful organizației libiene pentru drepturile omului Beladi. Din experiența sa, sprijinul guvernului libian se încheie adesea după un comentariu politic inițial. Reacția GNU nu a venit „dintr-un sentiment susținut de responsabilitate”, a declarat el pentru DW. „Acest lucru s-a datorat furorului de pe rețelele de socializare”, a speculat el.
De asemenea, este îngrijorat că povestea lui Sohan ar putea oferi un exemplu supărător pentru alte familii aflate în situații similare de stres. „O familie m-a contactat deja după ce povestea a devenit virală, întrebând despre detaliile călătoriei și dacă aceasta ar putea fi repetată”, a declarat el pentru DW. „În loc să glorifice un caz în care o familie a trebuit să traverseze marea, statul ar fi trebuit să ofere îngrijire în interiorul țării”, a concluzionat el.
Jennifer Holleis de la DW a contribuit la acest raport.
Trimiteți-ne feedback-ul dvs.
Sursa: DW